molean a vz molan¹

molan¹ [At: BARONZI, L. 94 / V: ~nă sf, ~lân, ~lână sf ~lean, ~rlan, morlană sf / Pl: ~i / E: moale¹ + -an] 1 a (reg) Molâu (3). 2 sm Pește mic din apele de munte, cu corpul cilindric, cu solzi mici și rari Si: (reg) brudă, moiță (2), molâu (9), moleac, molete² (1), moloi (2), morlancă, popete, țoață (Nemachilus barbatulus).

molân sm vz molan¹

molână sf vz molan¹

morlan sm vz molan¹

morlană sf vz molan¹

molan m. Zool. grindel (după carnea-i moale).

molán m. (d. moale. Cp. cu moĭnă). Munt. Vîrlan.

molan¹ (pește) s. m., pl. molani

molan¹ (pește) s. m., pl. molani

molan (pește) s. m., pl. molani

MOLAN s. v. grindel.

MOLAN s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) grindel, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, molete, molîu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vîrlan.

MOLEÁN adj. v. molan¹.

MOLÁN¹ adj., s. m. 1. Adj. (Regional) Molîu (I 2). Molan mai ești, nene ! BOCEANU, GL. 2. S. m. Pește mic din apele de munte, cu corpul cilindric, cu solzi mici și rari; (regional) moleac, molete² (1), moină¹ (5), moiță (I 2), molîu (II 1), moloi (2), morlaucă, brudă, popete, țoață (Nemackilus barbatulus). Cf. BARONZI, I. 94, ANTIPA, F. I, 198, PAMFILE. VĂZD. 176, ATILA, P. 199. Cel mai răspîndit nume al acestui pește la noi este cel de molan. BĂCESCU, P. 131. Peștii cari se găsesc în gîrla din localitate se numesc: mreană. . ., molan . . . H IV 444 cf. 105, II 27, IX 154, 308, XI 311, 324, ALR I 1 746/186, 584, 592, 595, 764, 768, ALR II 6 239/762. – Pl.: molani. – Și: molánă (BĂCESCU, P. 131, H XVII 120, ALR I 1 746/592) s. f., molean (ALR II 3 721/641) adj., molîn (ALR I 1 746/584) s. m., molînâ (H XVII 349) s. f., morlán (BĂCESCU, P. 37) s. m., morlánă (id. ib.) s. f. – Moale¹ + suf. -an.