molete¹ sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).

molete² [At: ANTIPA, F. I. 198 / V: molet sn / Pl: ~ți / E: moale¹ + -ete] 1 sm (Iht; Olt) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). 2 sm (Bot; reg) Pin (Pinus). 3 sm (Bot; reg) Jep (Pinus pumilio). 4 sm (Bot; reg) Zadă (Larix decidua). 5 sm (Bot; reg) Brad (Abies). 6 sm (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). 7 sm (Bot; reg) lenupăr-pitic (Junipers nana). 8 sm (Reg; lpl) Brădet. 9 sni (Mpl; șîs ~ tendinos, ~ articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului.

molete³ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm molete] (Arg) Vin.

MOLETE¹, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făina de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molet s. m.] – Din bg. molec.

2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

!molete (larvă; boală de copii; pește; arbore) (pop.) s. m., pl. moleți

molete¹ (pește, arbore) (reg.) s. m., pl. moleți

molete (pește, arbore) s. m., pl. moleți

MOLETE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.

molete s. invar. v. molan

MOLÉTE² s. m., s. n. I. S. m. (Iht.; Olt.) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. ANTIPA, F. I. 198, ATILA, P. 199, BĂCESCU, P. 131. II. S. m. (Bot.) 1. (Ban., Olt., sud-vestul Transilv.) Numele mai multor specii de conifere: a) pin (Pinus). Cf. ALR I 1 949/815, 839; b) jep (Pinus pumilio). Cf. ALR SN III h 626; c) zadă (Larix decidua). Cf. ALR II 6 336/2; d) brad (Abies). Cf. GR. BĂN. 87, ALR I 1 950/1, 840, ALR II 6 385/2, 29, 836; e) molid (1) (Picea excelsa). Cf. H XVII 19, XVIII 183; f) ienupăr-pitic (Juniperus nana). Cf. PANȚU, PL. 182. În Dămăcuș sînt și poieni cu livezi mari. Acuma le-au plîntat societatea cu moleți. LIUBA-IANA, M. 55. [Uși] din scînduri de brad sau de pini și din moleți. CHEST. II 152/8. 2. (Regional, la pl.) Brădet (Secășeni-Oravița). ALR SN II h 402/29. III. S. n. (Mai ales la pl.; și în sintagmele molete tendinos. ENC. VET. 25, molete articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. Acest lichid. . . se arată în afară prin niște gîlci moi, care poartă numele. . . de molet articular cînd se ivește la încheietura gleznei. ENC. VET. 23. – Pl.: (I, II) moleți, (III) molete. - Și: molét s. n. – Moale¹ + suf. -ete.