moire sf vz muiere²

Moire f. pl. Mit. numele grec al Parcelor.

moiere sf vz muiere²

moiră sf [At: DN³ / P: mo-i-ră / Pl: ~re / E: gr μοῦρα] (Mit; mpl) Divinitate greacă personificând destinul Si: parce.

muiare² sf vz muiere²

muiere² sf [At: PISCUPESCU, O. 305/12 / V: (înv) ~iare, moi~, moire / Pl: ~ri / E: muia] 1 Umezire a unui obiect introducându-l într-o substanță lichidă Si: muiat¹ (1), muietură (1). 2 (Spc) Introducere a unui aliment într-un lichid pentru a face să fie mai moale¹ (1) Si: muiat¹ (2), muietură (2). 3 (Spc) Introducere a rufelor murdare în apă cu sodă, cu săpun etc. cu câtva timp înainte de spălare Si: muiat¹ (3), muietură (3). 4 (Spc) Întingere cu pâine sau cu mămăligă în grăsime, în sos etc. Si: muiat¹ (4). 5 Udare. 6 Stropire. 7 (Spc) Îmbibare a pământului cu apă făcându-l să devină moale¹ (1) Si: muiat¹ (7). 8 (Spc) Transformare a unei materii în formă de pulbere în pastă prin amestecare cu un lichid Si: muiat¹ (8). 9 Diminuare a durității, a rigidității Si: muiat¹ (9). 10-11 Sporire a (plasticității sau) elasticității unui material Si: muiat¹ (10-11). 12 Creștere a supleței Si: muiat¹ (12). 13 Umezire. 14 Frăgezire. 15 Moleșire (1). 16 (Fon) Palatalizare.

MUIERE², muieri, s. f. (În concurență cu înmuiere) Acțiunea de a (se) muia; articulare palatalizată a unei consoane. Muierea consoanelor.

MUIERE², muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia.

MOIRĂ s.f. (Mit.; la pl.) Divinitate greacă personificînd destinul. V. parce. [Pron. mo-i-ră. / < gr. moira].

moiră s. f. (mit.; pl.) Divinitate greacă personificând destinul. (< gr. moira)

2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa.

muiere s. f., g.-d. art. muierii; pl. muieri

muiere s. f., g.-d. art. muierii; pl. muieri

muiere (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muierii; pl. muieri

muiere

muiere, -ri.

MUIERE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.)

Moire = Moerae.

MOIRE (în mitologia greacă), nume dat celor trei zeițe (Clotho, Lachesis și Atropos), fiicele lui Zeus și Themis, care personificau destinul. Una torcea, alta depăna, iar a treia curma firul vieții muritorilor. Identificate la romani cu Parce.

moiră, moire s. f. Fiecare dintre cele trei zeițe din mitologia greacă (Atropos, Clotho și Lahesis), care personifică destinele oamenilor, supranumite „torcătoarele” (una torcea, alta depăna, iar a treia curma firul vieții muritorilor); (la romani) parce. – Din gr. moira.

MOÍRE s. f. v. muiere².