2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: moina] (Îdt) Încălzire a timpului, după perioadă de iarnă cu temperaturi scăzute Cf moină (1).

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. (Reg.) Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

moina vr, (rar) viim [At: DELAVRANCEA, V. V. 178 / Pzi: 3 ~ea / E: moină1] A se face moină1 (1) Si: (reg) a se moiști, a se moloșăgăi, a se moloșogi.

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. impers. și intranz. A. se face moină; a începe să se dezghețe. Se moinase și zăpada cădea mai mare și mai deasă. DELAVRANCEA, V. V. 178. – Pronunțat: moi-na.

A SE MOINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face moină; a se porni moina. /Din moină

moĭneáză (se) v. refl. impers. (d. moĭnă). E moĭnă, se topește zăpada, se dezgheață. – În vest și înmoĭ- (Iov. 154) și îmoĭ-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. moineáză

moiná vb. (sil. moi-), ind. prez. 3 sg. moineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOINÁ vb. (MET.) (reg.) a se moiști, a se moloșăgăi. (Afară s-a ~.)

MOINA vb. (MET.) (reg.) a se moiști, a se moloșăgăi. (Afară s-a ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOINA, Ion (1921-1990, n. Nimigea, jud. Bistrița-Năsăud), atlet român. Prof. univ. la Cluj. Multiplu campion național, a stabilit 33 recorduri naționale în probele de sprint, care s-au înscris printre printre cele mai valoroase rezultate atletice ale epocii (10,4 sec. la 100 m plat, 1946).

Intrare: moinare
moinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moinare
  • moinarea
plural
  • moinări
  • moinările
genitiv-dativ singular
  • moinări
  • moinării
plural
  • moinări
  • moinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: moina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moina
  • moinare
  • moinat
  • moinatu‑
  • moinând
  • moinându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • moinea
(să)
  • moineze
  • moina
  • moină
  • moinase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moina

etimologie:

  • moină
    surse: DEX '98 DEX '09