MOINA, pers. 3 moinează, vb. I. (Reg.) Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

moina vr, (rar) viim [At: DELAVRANCEA, V. V. 178 / Pzi: 3 ~ează / E: moină¹] A se face moină¹ (1) Si: (reg) a se moiști, a se moloșăgăi, a se moloșogi.

MOINA, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

MOINA, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. impers. și intranz. A. se face moină; a începe să se dezghețe. Se moinase și zăpada cădea mai mare și mai deasă. DELAVRANCEA, V. V. 178. – Pronunțat: moi-na.

A SE MOINA pers. 3 se ~ează intranz. A se face moină; a se porni moina. /Din moină

moinà v. a se face moină.

moĭneáză (se) v. refl. impers. (d. moĭnă). E moĭnă, se topește zăpada, se dezgheață. – În vest și înmoĭ- (Iov. 154) și îmoĭ-.

moina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se moinează; conj. prez. 3 să se moineze; ger. moinându-se

moina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. moinează

moina vb. (sil. moi-), ind. prez. 3 sg. moinează

MOINA vb. (MET.) (reg.) a se moiști, a se moloșăgăi. (Afară s-a ~.)

MOINA vb. (MET.) (reg.) a se moiști, a se moloșăgăi. (Afară s-a ~.)

MOINA, Ion (1921-1990, n. Nimigea, jud. Bistrița-Năsăud), atlet român. Prof. univ. la Cluj. Multiplu campion național, a stabilit 33 recorduri naționale în probele de sprint, care s-au înscris printre printre cele mai valoroase rezultate atletice ale epocii (10,4 sec. la 100 m plat, 1946).

MOINA vb. I. R e f l. și (rar) i n t r a n z. (i m p e r s.) (Rar) A se face moină¹ (1); (regional) a se moiști, a se moloșăgăi, a se moloșogi. Să moinase și zăpada cădea mai mare și mai deasă. DELAVRANCEA, V. V. 178. Cînd se încură boii, moinează. GOROVEI, CR. 381. Să moinează (cînd începe să înnoreze puțin). ALR I 1 228/856, cf. 1228/770. ◊ (Cu subiectul „vremea”) Cînd cîntă bufnița, se zice că să moinează vremea. H XVI 21. – Prez. ind. pers. 3: moinează. – V. moină¹.