moinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: moina] (Îdt) Încălzire a timpului, după perioadă de iarnă cu temperaturi scăzute Cf moină (1).

moina vb. I. refl. impers., intr. impers. (meteor.) <reg.> a (se) moiști, a (se) moloșăgăi, a (se) moloșogi. Afară s-a moinat.

MOINARE s. f. (În dicționarele din trecut) Faptul de a (s e) m o i n a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. COSTINESCU. – V. moina.