MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.

mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahumetan, ~ă smf, a vz mahomedan

maometan, ~ă smf, a vz mahomedan

moametan, ~ă smf, a vz mahomedan

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedan, -ă adj.

MOHAMEDAN, -Ă adj. v. mahomedan.

MAHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].

MAHOMETAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MOHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)

MAHOMEDAN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; musulman. 2) Care profesează mahomedanismul; din credința lui Mahomed; musulman. /<lat. machomedanus

MAHOMEDAN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<lat. machomedanus

mahomedan a. ce ține de Mahomed. ║ m. cel ce profesează religiunea lui Mahomed.

*mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.

*mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; f. sg. mahomedană, pl. mahomedane

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgân, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religie ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Populație ~.)

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.( agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman, (învechit, rar) mahometanicesc. Înnoiri și spargeri în leagea mah[u]metană (a. 1695). FN 67. Cartea cea dată de Mahomet în care să coprinde credința mahometană să numește coran. CR (1829), 200¹/32. Slujba religiii maometane va rămînea slobodă. ib. (1830), 152¹/46. Se răspîndise vestea... că el avea de gînd să lepede credința creștină și să îmbrățișeze, ca și fratele său, religia mahomedană. XENOPOL, I. R. V, 56. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. Mah[u]meta-nilor le arată nenorociri (a. 1695). FN 56. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetătoare și pedepsitoare asupra acestor moametani. AR (1829), 237¹/9. S-au hotărît nestrămutat ca în Valahiile, mică și mare, precum și în Moldova, nici un moametan să nu să poată așăza cu locuința sa. GT (1839), 63741, cf. ALEXANDRESCU, O. I, 83. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. ◊ (Adjectival) Luna cu săgetătoriul arată între norodul mahumetan războaie (a. 1694). FN 24, cf. 29. – Pl.: mahomedani, -e. – Și: mahometán, -ă, (învechit) mahumetán, -ă, maometán, -ă, muhamedán, -ă (BARCIANU), moametán, -ă adj., s. m. și f. – De la n. pr. Mahomed. – Variantele cu mo- < n. pr. Mohamed (altă formă a lui Mahomed). – Pentru variantele cu -t-, cf. fr. m a h o m e t a n, it. m a o m e t t a n o.

MAHOMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.

MAHUMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.

MAOMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.