22 de definiții pentru mahomedan (adj.) mohamedan mahamedan mahometan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedán, -ă adj.

MAHOMEDÁN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].

MAHOMEDÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)

MAHOMEDÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; musulman. 2) Care profesează mahomedanismul; din credința lui Mahomed; musulman. /<lat. machomedanus

mahomedan a. ce ține de Mahomed. ║ m. cel ce profesează religiunea lui Mahomed.

mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan

moametan, ~ă smf, a vz mahomedan

MOHAMEDÁN, -Ă adj. v. mahomedan.

MAHAMEDÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMETÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MOHAMEDÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

*mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.

*mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mahomedán adj. m., s. m., pl. mahomedáni; adj. f., s. f. mahomedánă, pl. mahomedáne

mahomedán adj. m., s. m., pl. mahomedáni; f. sg. mahomedánă, pl. mahomedáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAHOMEDÁN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgân, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religie ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Populație ~.)

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.( agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman, (învechit, rar) mahometanicesc. Înnoiri și spargeri în leagea mah[u]metană (a. 1695). FN 67. Cartea cea dată de Mahomet în care să coprinde credința mahometană să numește coran. CR (1829), 2001/32. Slujba religiii maometane va rămînea slobodă. ib. (1830), 1521/46. Se răspîndise vestea... că el avea de gînd să lepede credința creștină și să îmbrățișeze, ca și fratele său, religia mahomedană. XENOPOL, I. R. V, 56. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. Mah[u]meta-nilor le arată nenorociri (a. 1695). FN 56. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetătoare și pedepsitoare asupra acestor moametani. AR (1829), 2371/9. S-au hotărît nestrămutat ca în Valahiile, mică și mare, precum și în Moldova, nici un moametan să nu să poată așăza cu locuința sa. GT (1839), 63741, cf. ALEXANDRESCU, O. I, 83. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. ◊ (Adjectival) Luna cu săgetătoriul arată între norodul mahumetan războaie (a. 1694). FN 24, cf. 29. – Pl.: mahomedani, -e. – Și: mahometán, -ă, (învechit) mahumetán, -ă, maometán, -ă, muhamedán, -ă (BARCIANU), moametán, -ă adj., s. m. și f. – De la n. pr. Mahomed. – Variantele cu mo- < n. pr. Mohamed (altă formă a lui Mahomed). – Pentru variantele cu -t-, cf. fr. m a h o m e t a n, it. m a o m e t t a n o.

Intrare: mahomedan (adj.)
mahomedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanul
  • mahomedanu‑
  • mahomeda
  • mahomedana
plural
  • mahomedani
  • mahomedanii
  • mahomedane
  • mahomedanele
genitiv-dativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanului
  • mahomedane
  • mahomedanei
plural
  • mahomedani
  • mahomedanilor
  • mahomedane
  • mahomedanelor
vocativ singular
plural
mohamedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanul
  • mohamedanu‑
  • mohameda
  • mohamedana
plural
  • mohamedani
  • mohamedanii
  • mohamedane
  • mohamedanele
genitiv-dativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanului
  • mohamedane
  • mohamedanei
plural
  • mohamedani
  • mohamedanilor
  • mohamedane
  • mohamedanelor
vocativ singular
plural
mahamedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanul
  • mahamedanu‑
  • mahameda
  • mahamedana
plural
  • mahamedani
  • mahamedanii
  • mahamedane
  • mahamedanele
genitiv-dativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanului
  • mahamedane
  • mahamedanei
plural
  • mahamedani
  • mahamedanilor
  • mahamedane
  • mahamedanelor
vocativ singular
plural
mahometan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahometan
  • mahometanul
  • mahometanu‑
  • mahometa
  • mahometana
plural
  • mahometani
  • mahometanii
  • mahometane
  • mahometanele
genitiv-dativ singular
  • mahometan
  • mahometanului
  • mahometane
  • mahometanei
plural
  • mahometani
  • mahometanilor
  • mahometane
  • mahometanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mahomedan (adj.) mohamedan mahamedan mahometan

  • 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: musulman, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Biserică mahomedană. Religie mahomedană.
      surse: DLRLC

etimologie: