MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.

mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan

moametan, ~ă smf, a vz mahomedan

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedan, -ă adj.

MAHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].

MAHOMETAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MOHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)

MAHOMEDAN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<lat. machomedanus

*mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.

*mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgân, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religie ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Populație ~.)

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.( agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.