MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.

mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan

moametan, ~ă smf, a vz mahomedan

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedan, -ă adj.

MAHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].

MAHOMETAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MOHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)

MAHOMEDAN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<lat. machomedanus

*mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.

*mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgân, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religie ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Populație ~.)

mahomedan, -ă s.m., s.f., adj. I (relig.) 1 s.m., s.f. musulman, <pop.> necredincios, păgân, <înv.> agarean, busurman, ismailitean, <turc.; înv.> muslim. Mahomedanii sunt adepții mahomedanismului. 2 adj. islamic, musulman, <rar> islam, <pop.> turcesc, <înv. > ismailitean, mahometanicesc, mahometesc, mohametesc. Religia mahomedană a fost întemeiată de profetul Mahomed. 3 s.m., adj. musulman, <în Ev. Med., în Europa Apuseană> sarazin. Occidentalii îi numeau mahomedani pe locuitorii de religie islamică din vestul Europei și din Africa. II s.m., s.f. (pop.) v. Oriental. turc. Turcoaică.

MAHOMEDAN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.( agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.