mobilare sf [At: POLIZU / Pl: ~lări / E: mobila] 1 Înzestrare a unei încăperi, a unei locuițe cu mobilă Si: mobilat¹ (1). 2 Fel de a mobila Si: mobilat¹ (2).

MOBILARE s. f. Acțiunea de a mobila și rezultatul ei; felul cum se mobilează. Salonul în care intrase Alexis nu era mare, însă prin mobilarea lui arăta că era locuința favorită a unor dame. ALECSANDRI, O. P. 95.

MOBILARE s.f. Acțiunea de a mobila și rezultatul ei. [< mobila].

mobila vt [At: CALENDARIU (1794), 36/26 / V: (înv) ~li / Pzi: ~lez / E: mobilă] 1 A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. 2 (Rar; irn; îe) A-și ~ capul A dobândi multe cunoștințe.

mobili¹ v vz mobila

MOBILA, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja o încăpere cu mobila necesară. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri. BOLINTINEANU, O. 414. La Turnul Severinului am luat iar o casă cu chirie și am mobilat-o frumos, pentru ca să nu fiu mai pregios decît colegii mei. ALECSANDRI, T. I 371. ◊ Refl. pas. Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 73.

MOBILA vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuință etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].

MOBILA vb. tr. a aranja o cameră, o locuință cu mobila necesară. (după fr. meubler)

A MOBILA ~ez tranz. (încăperi, locuințe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă

mobilà v. a garnisi cu mobile.

*mobiléz v. tr. (d. mobilă, după fr. meubler, a mobila, it. mobiliare, ammobigliare). Garnisesc cu mobile: a mobila o casă.

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

mobila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mobilez, 3 mobilează; conj. prez. 1 sg. să mobilez, 3 să mobileze

mobila (a ~) vb., ind. prez. 3 mobilează

mobila vb., ind. prez. 1 sg. mobilez, 3 sg. și pl. mobilează

MOBILÁRE s. f. Acțiunea de a m o b i l a, mobilat¹; fel de a mobila. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Salonul în care intrase Alexis nu era mare, însă prin mobilarea lui arăta că era locuința favorită a unor dame. ALECSANDRI, O. P. 95, cf. COSTINESCU, LM, DDRF. Închirierea mobililor destinate pentru mobilarea unei case întregi. HAMANGIU, C. C. 371. – Pl.: mobilări. – V. mobila.

MOBILA vb. I. T r a n z. A aranja, a înzestra (o încăpere, o locuință) cu mobilă. O introduc întru o camară de culcat, mobilită de doao paturi. CALENDARIU (1794), 36/26. Case întregi, pe alocurea mobilate cu mare gust. GOLESCU, Î. 120. Oamenii au zidit această casă; ei au mobilat-o și au podobit-o. PLEȘOIANU, C. 10/1. La Turnu-Severinului am luat iar o casă cu chirie și-am mobilat-o frumos. ALECSANDRI, T. I, 371. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri. BOLINTINEANU, O. 414, cf. 197, 347. La stînga, etacul cu proporții de salon, substanțial și sever mobilat. TEODOREANU, M. II, 22. Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucrurile aduse de Raluca drept zestre. CĂLINESCU, E. 50. În odăița lui curată și cu gust și artistic mobilată. . . am lunecat eu și el într-o discuție lungă, prietinească și caldă. SADOVEANU, E. 173, cf. id. O. XIV, 323. (R e f l. p a s.) Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I, 73. Se mobilaseră odăi de locuit. CAMIL PETRESCU, O. II, 475. *F i g. (Ironic) Să-mi mobilez salonul cu astfel de oameni ? I. NEGRUZZI, S. VI, 36. ◊ Expr. (Rar, ironic) A-și mobila capul = a dobîndi multe cunoștințe. Cf. LM. - Prez. ind.: mobilez. - Și: (învechit) mobili vb. IV. – V. mobilă.