mobilare sf [At: POLIZU / Pl: ~lări / E: mobila] 1 Înzestrare a unei încăperi, a unei locuițe cu mobilă Si: mobilat¹ (1). 2 Fel de a mobila Si: mobilat¹ (2).

MOBILARE s. f. Acțiunea de a mobila și rezultatul ei; felul cum se mobilează. Salonul în care intrase Alexis nu era mare, însă prin mobilarea lui arăta că era locuința favorită a unor dame. ALECSANDRI, O. P. 95.

MOBILARE s.f. Acțiunea de a mobila și rezultatul ei. [< mobila].

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări

MOBILÁRE s. f. Acțiunea de a m o b i l a, mobilat¹; fel de a mobila. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Salonul în care intrase Alexis nu era mare, însă prin mobilarea lui arăta că era locuința favorită a unor dame. ALECSANDRI, O. P. 95, cf. COSTINESCU, LM, DDRF. Închirierea mobililor destinate pentru mobilarea unei case întregi. HAMANGIU, C. C. 371. – Pl.: mobilări. – V. mobila.