2 intrări
28 de definiții
din care- explicative DEX (14)
- ortografice DOOM (6)
- enciclopedice (1)
- sinonime (4)
- tezaur (3)
Explicative DEX
MOȘTENESC, -EASCĂ, moștenești, adj. (Înv. și reg.) De moștean; moșnenesc, răzeșesc. – Moștean + suf. -esc.
MOȘTENESC, -EASCĂ, moștenești, adj. (Înv. și reg.) De moștean; moșnenesc, răzeșesc. – Moștean + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENESC, -EASCĂ, moștenești, adj. (Învechit) De moștean (2); răzeșesc. Mihai-vodă Viteazul hotărîse să înființeze oraș din satul moștenesc al Ploieștilor. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moștenesc a. ereditar: dușmanul moștenesc al legii BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) moștenésc și moșnenésc, -eáscă adj. De moșnean, de răzeș: pămînt moșnenesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moșteni1 [At: CORESI, EV. 403 / V: (îrg) muștini / Pzi: ~nesc / E: moștean] 1 vt A primi un bun pe cale de succesiune Si: (înv) a moșneni. 2 vt A dobândi prin testament. 3 vt (C. i. oameni) A deveni succesorul, moștenitorul (1) cuiva la posesiunea unor bunuri, a unor drepturi. 4 vt A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 5 vtf (înv) A pune pe cineva în stăpânirea unui bun Si: a dărui. 6 vt (Îrg) A pune stăpânire pe ceva. 7 vt A obține. 8 vi (Reg) A fî originar din...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșteni2 vi [At: ALR SN III, h 777/316 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A mocoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muștini v vz moșteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi ceva ca moștenire, a dobîndi prin testament. A moștenit o casă. ▭ [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Fig. (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. ♦ A înlocui pe cineva în calitate de stăpîn, a deveni moștenitorul cuiva. A moștenit pe fratele său. 2. Fig. (Cu privire la o noțiune temporală) A urma. Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MOȘTENI ~esc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calități, caracteristici) A deține prin ereditate. /Din moștean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștenì v. a căpăta prin succesiune: a moștenit toată averea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
moștenesc (înv., reg.) adj. m., f. moștenească; pl. m. și f. moștenești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moștenesc (înv., reg.) adj. m., f. moștenească; pl. m. și f. moștenești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moștenesc adj. m., f. moștenească; pl. m. și f. moștenești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, 3 sg. moștenește, imperf. 1 moșteneam; conj. prez. 1 sg. să moștenesc, 3 să moștenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, imperf. 3 sg. moștenea; conj. prez. 3 să moștenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, imperf. 3 sg. moștenea; conj. prez. 3 sg. și pl. moștenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
MOȘTENI, com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe stg. râului Câlniștea; 1.798 loc. (2000). Expl. de petrol. Creșterea bovinelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MOȘTENESC adj. v. moșnenesc, răzeșesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștenesc adj. v. MOȘNENESC. RĂZEȘESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȘTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MOȘTENÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Moșnenesc, răzeșesc. Pămîntenii. . . veniți și așăzați de mai din urmă . . . născuți și crescuți în pămîntul lor care se împărtășa cu drid și cu dreptăți moștenești. PISCUPESCU, O. 26/8. Să vînde cu mezat. . . o păreche case mari aici, în București, în mahalaua Batești, ale răposatului mitropolit Dionisie, pe loc moștenesc. CR (1831), 3281/27. Zic că ar avea într-acea moșie Telega proprietate moștenească care s-ar fi cotropit de mănăstire (a. 1846). DOC. EC. 904. Mihai Vodă Viteazul hotărîse să înființeze oraș din satul moștenesc al Ploieștilor. ap. TDRG, cf. BĂLCESCU, M. V. 37. – Pl.: moștenești. – Moștean + suf. -esc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENÍ1 vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit și a b s o l.) (Complementul indică un bun, p. e x t. un drept) A deveni proprietar, beneficiar, pe cale de succesiune; (învechit) a moșneni. Mulți adună și de multe ori nici feciorii lor nu moștenesc. CORESI, EV. 403. Cela ce va vrea să dobîndească și să moșnenească (moștenească MUNT.) avuțiia nescui după moarte. PRAV. 53, cf. 93. Monastirea nu moștenea decît datorii (a. 1855). URICARIUL, IV, 440/13. Boierii. . . nu formau o clasă nobiliară ca în Europa, n-aveau . . . dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, M. V. 10, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Cine moștenește, plătește. ZANNE, P. V, 436. A moșteni crîșma, se spune despre un om bețiv. Cf. CHEST. VIII 111/9. ◊ F i g. Aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba. ALECSANDRI, S. 50. În lupta pentru progres social și independență națională, comuniștii români au moștenit tradițiile lăsate in popor de lupta lui Doja și Horia, a lui Tudor Vladimirescu și Nicolaie Bălcescu. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 140. ♦ (Complementul indică oameni) A deveni succesorul, moștenitorul (1) cuiva (la posesiunea unor bunuri, a unor drepturi). (F i g.) Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4. ♦ P. e x t. (Complementul indică o însușire, o caracteristică etc.) A deține pe cale ereditară (de la cineva). Moștenind lîngă acestea și bubele lui Gheizi (a. 1818). URICARIUL, XV, 252. Firea lui aprigă și nedomolită, Pușkin o moștenea în parte de la mama sa. SADOVEANU, E. 209. 2. T r a n z. f a c t. (Învechit; complementul indică oameni) A pune în stăpînirea unui bun, a face să fie proprietar al unui bun; (învechit) a dărui. D[o]mnul îl moșteni pre el. BIBLIA (1688), 2242/14, cf. 371/19. ♦ T r a n z. A lua în stăpînire, a pune stăpînire pe ceva. Cercă să moștenească crăia. VĂCĂRESCUL, IST. 261. Din toată lumea romană nemărginită mulțime de oameni au dus acolo ca satele și orașele să le moștenească. MAIOR, IST. 11/4, cf. 182/8. Omenirea ce moșteni pămîntul, Ființe, lighioane ce-n urmă s-au ivit, întrec ele p-acelea ce ș-au găsit mormîntul. ALEXANDRESCU, O. I, 269. ♦ T r a n z. A obține, a dobîndi. Ce voiu face ca să moștinescu viiața veacilor ? N. TEST. (1648), 54v/2, cf. 33v/26. Pentru cei ce vor să moștenească mîntuire. DOSOFTEI, ap. TDRG. Fericit, măreț acela care sub un falnic soare, Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind, ALECSANDRI, P. II, 8. Unii ca aceștia au să moștenească împărăția ceriurilor. CREANGĂ, P. 298, cf. 186. 3. I n t r a n z. (Regional) A fi originar, băștinaș (din. . . ) (Osica de Jos-Caracal). ALR I 444/878. A moștenit aicea. ib. – Prez. ind.: moștenesc. – Și: (învechit și regional) muștiní vb. IV. ALR II/I MN 90, 2 716/463, 646, 705, 769, 958. – V. moștean.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENI2 vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A mocoși (Sînnicolau Român-Oradea). ALR SN III h 777/316. Moșt'ineșt'i acoli pă un lucru. ib. – Prez. ind.: moștenesc. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
moștenesc, moșteneascăadjectiv
-
- Mihai-vodă Viteazul hotărîse să înființeze oraș din satul moștenesc al Ploieștilor. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Moștean + -esc. DEX '98 DEX '09
moșteni, moștenescverb
- 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. DEX '09 DLRLC
- A moștenit o casă. DLRLC
- [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
- (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
- 1.1. A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. DEX '09 DLRLC
- A moștenit pe fratele său. DLRLC
-
- 1.2. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. DEX '09 DEX '98
-
- 3. Cu privire la o noțiune temporală: urma. DLRLCsinonime: urma
- Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4. DLRLC
-
etimologie:
- moștean DEX '98 DEX '09