MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc.

moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.

MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (În orânduirea feudală, în Țara Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc.

MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (Rar) De moșneni, care aparține moșnenilor; răzeșesc. Puica era, de asemeni, neam moșnenesc din Padina buzoienilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 38.

MOȘNENESC ~ească (~ești) înv. Care este caracteristic pentru moșneni; de moșneni; răzeșesc. /moșnean + suf. ~esc

moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.

1) moștenésc și moșnenésc, -eáscă adj. De moșnean, de răzeș: pămînt moșnenesc.

moșnenesc (rar) adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

moșnenesc (rar) adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

moșnenesc adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

MOȘNENESC adj. (IST.) răzeșesc, (înv.) moștenesc.

MOȘNENESC adj. răzeșesc, (înv.) moștenesc.