2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MNEMOTÉHNICĂ s.f. Complex de reguli care au ca scop însușirea și păstrarea în memorie a unor informații necesare; mnemotehnie; mnemonică. [< fr. mnémotechnique, cf. gr. mneme – memorie, techne – artă].

MNEMOTÉHNICĂ f. Ansamblu de procedee care ușurează memorarea și reproducerea unor cunoștințe pe bază de asociații. /<fr. mnémotechnique

MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. 2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (1), privitor la mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnique.

MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. 2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (1), privitor la mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnique.

mnemotehnic, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: ~tecnic, ~technică / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mnémotechnique] 1 a Care aparține mnemotehnicii (4). 2 a Referitor la mnemotehnică (4). 3 a Care ajută memorarea. 4 sf Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate Si: (rar) mnemotehnic.

MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -e, adj. Referitor la regulile și procedeele care ajută la memorarea cunoștințelor, a faptelor etc.

MNEMOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mnemotehnică; mnemonic. [< fr. mnémotechnique].

MNEMOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mnemotehnică; mnemonic. II. s. f. ansamblu de procedee pentru întipărirea în memorie a unor informații necesare; mnemonică (II, 1), mnemotehnie. (< fr. mnémotechnique)

MNEMOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mnemotehnică; propriu mnemotehnicii. /<fr. mnémotechnique

*mnemotécnic saŭ -téhnic, -ă adj. (din mnemonic și tecnic). Mnemonic, care ajută memoria pin diferite procedurĭ. S. f. Mnemotecnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mnemotéhnică s. f., g.-d. art. mnemotéhnicii

mnemotéhnică s. f., g.-d. art. mnemotéhnicii

mnemotéhnic adj. m., pl. mnemotéhnici; f. mnemotéhnică, pl. mnemotéhnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MNEMOTÉHNICĂ s. (PED.) mnemotehnie, (rar) mnemonică. (~ facilitează memorarea unor cunoștințe.)

MNEMOTEHNICĂ s. mnemotehnie, (rar) mnemonică. (~ facilitează memorarea unor cunoștințe.)

MNEMOTÉHNIC adj. (PED.) (rar) mnemonic. (Procedee ~.)

MNEMOTEHNIC adj. (rar) mnemonic. (Procedee ~.)

Intrare: mnemotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mnemotehnică
  • mnemotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • mnemotehnici
  • mnemotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mnemotehnic
mnemotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mnemotehnic
  • mnemotehnicul
  • mnemotehnicu‑
  • mnemotehnică
  • mnemotehnica
plural
  • mnemotehnici
  • mnemotehnicii
  • mnemotehnice
  • mnemotehnicele
genitiv-dativ singular
  • mnemotehnic
  • mnemotehnicului
  • mnemotehnice
  • mnemotehnicei
plural
  • mnemotehnici
  • mnemotehnicilor
  • mnemotehnice
  • mnemotehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mnemotehnică

  • 1. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mnemonică mnemotehnie

etimologie:

mnemotehnic

  • 1. Care aparține mnemotehnicii, privitor la mnemotehnică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mnemonic

etimologie: