MNEMOTÉHNIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care aparține procedeelor de înlesnire a memorării, privitor la aceste procedee; care ajută memorarea; (rar) mnemonic (2). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Ce proces intelectual – afară de un dresaj mnemotehnic. . . se poate petrece într-un cap de zece ani. . .? VLAHUȚĂ, O. A. I, 185. Creierul nostru creează un sistem mnemotehnic din cele mai ingenioase. PUȘCARIU, L. R. I, 14. 2. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea pe baza unor asociații dirijate, care educă memoria; mnemotebnie, (rar) mnemonică. V. m n e m o n i c (1). Cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Scris și: (după pronunțarea sau după ortografia fr.) mnemotecnic (PONTBRIANT, D., DDRF), (2) mnemotechnică (BARCIANU). – Pl.: mnemotehnici, -ce. – Din fr. mnémotechnique.