MNEMOTEHNICĂ s.f. Complex de reguli care au ca scop însușirea și păstrarea în memorie a unor informații necesare; mnemotehnie; mnemonică. [< fr. mnémotechnique, cf. gr. mneme – memorie, techne – artă].

MNEMOTEHNICĂ f. Ansamblu de procedee care ușurează memorarea și reproducerea unor cunoștințe pe bază de asociații. /<fr. mnémotechnique

mnemotehnică f. V. mnemonică.

mnemotehnic, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: ~tecnic, ~technică / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mnémotechnique] 1 a Care aparține mnemotehnicii (4). 2 a Referitor la mnemotehnică (4). 3 a Care ajută memorarea. 4 sf Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate Si: (rar) mnemotehnic.

MNEMOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la mnemotehnică; mnemonic. II. s. f. ansamblu de procedee pentru întipărirea în memorie a unor informații necesare; mnemonică (II, 1), mnemotehnie. (< fr. mnémotechnique)

mnemotehnică s. f., g.-d. art. mnemotehnicii

mnemotehnică s. f., g.-d. art. mnemotehnicii

mnemotehnică s. f., g.-d. art. mnemotehnicii

MNEMOTEHNICĂ s. (PED.) mnemotehnie, (rar) mnemonică. (~ facilitează memorarea unor cunoștințe.)

MNEMOTEHNICĂ s. mnemotehnie, (rar) mnemonică. (~ facilitează memorarea unor cunoștințe.)

mnemotehnic, -ă adj., s.f. 1 adj. <rar> mnemonic. Prin cercetări experimentale se evaluează eficacitatea metodelor mnemotehnice. 2 s.f. mnemotehnie, <rar> mnemonică (v. mnemonic). Mnemotehnica este un ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea și reproducerea unor cunoștințe, pe baza unor asociații dirijate.