13 definiții pentru mezelic mizilic

MIZILÍC, mizilicuri, s. n. (Fam.) Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mezelíc s. n.] – Din tc. mezelik.

!mizilíc (fam.) s. n., pl. mizilícuri

MEZELÍC, mezelicuri, s. n. Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mizilíc s. n.] – Din tc. mezelik.

MEZELÍC, mezelicuri, s. n. (La pl. cu valoare de sg.) Gustare, aperitiv. După mezelic, onorata comisie de anchetă trecu în biroul arhimandritului. STĂNOIU, C. I. 103. Eu am mincat... Un mezelic de pastramă Cu un dumicat de pîine. PANN, P. V. I 17. ♦ (Rar) Delicatese, bunătăți. Are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39.

MEZELÍC s. aperitiv, gustare, (înv.) zacuscă.

MEZELÍC ~uri n. 1) rar Mâncare servită înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare; aperitiv. 2) fig. Obiect lipsit de valoare; fleac. /<turc. mezelik

mezelic n. 1. mezea: mergi colea la băcan să-ți dea mezelicuri PANN; fig. nu vrea sumă însemnată, doar num’așa de mezelic CAR.; 2. semințe de dovleac prăjite (sens special Munteniei); 3. fig. dres, aromă: cel mai de gust mezelic a unei întâmplări AL. [Turc. MEZELIK].

mezelíc și (maĭ des) mizilíc n., pl. urĭ (turc. mezelik, de unde și ngr. mezelíki și bg. mezelik). Bucate ușoare și recĭ în ainte de cele grele și calde la masă, precum: masline, sardele, brînză, șuncă ș. a. (Se zice maĭ des mezelurĭ). Semințe de dovleac prăjite (Munt. vest). Grăunțe de popușoĭ explodate la foc care se vînd pe stradă (Munt. est, Mold. sud) și care se maĭ numesc și cocoșeĭ și floricele. Fig. Lucrurĭ (afacerĭ) ușoare: treaba asta-ĭ mezelic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mezelíc s. n., pl. mezelícuri

MEZELIC s. (înv.) mezel. (A luat de dimineață un ~ la bodegă.)

Intrare: mezelic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizilic
  • mizilicul
  • mizilicu‑
plural
  • mizilicuri
  • mizilicurile
genitiv-dativ singular
  • mizilic
  • mizilicului
plural
  • mizilicuri
  • mizilicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezelic
  • mezelicul
  • mezelicu‑
plural
  • mezelicuri
  • mezelicurile
genitiv-dativ singular
  • mezelic
  • mezelicului
plural
  • mezelicuri
  • mezelicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mezelic mizilic

  • 1. familiar Mâncare servită înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aperitiv gustare mezel zacuscă 2 exemple
    exemple
    • După mezelic, onorata comisie de anchetă trecu în biroul arhimandritului. STĂNOIU, C. I. 103.
      surse: DLRLC
    • Eu am mîncat... Un mezelic de pastramă Cu un dumicat de pîine. PANN, P. V. I 17.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mâncare frugală.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Obiect lipsit de valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: bagatelă fleac
    • 1.3. (la) plural rar Delicatese, bunătăți.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39.
        surse: DLRLC

etimologie: