mezelic s.n. I 1 (culin.) aperitiv, gustare, <livr.> hors-doeuvre, <rar> colațiune, <înv.> mâncărică, mezel, zacuscă. La începutul mesei au servit niște mezelicuri. 2 (mai ales la pl. mezelicuri; ind. alim.; rar) v. Aromat¹. Condiment. Ingredient. Mirodenie. II fig. 1 bagatelă, fleac, nimic, <fig.> jucărie, spanac, <fig.; fam.> păpușă. Pentru el este un mezelic să repare un calculator. 2 (înv.) v. Picanterie.