8 definiții pentru mizantropă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. misanthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].

MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)

*misantróp, -oápă s. (vgr. misánthropos, d. miséo, urăsc, și ánthropos, om. V. fil-antrop). Care urăște oameniĭ, care nu ĭubește societatea. – Ob. miz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mizantrópă (mi-zan-/miz-an-) s. f., g.-d. art. mizantrópei; pl. mizantrópe

mizantrópă s. f. (sil. mf. miz-), g.-d. art. mizantrópei; pl. mizantrópe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mizantropă
  • silabație: mi-zan-, miz-an- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizantro
  • mizantropa
plural
  • mizantrope
  • mizantropele
genitiv-dativ singular
  • mizantrope
  • mizantropei
plural
  • mizantrope
  • mizantropelor
vocativ singular
  • mizantro
  • mizantropo
plural
  • mizantropelor

mizantrop, -ă mizantropă

  • 1. Persoană stăpânită de mizantropie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Medelioglu era mizantrop și singuratic. CAMIL PETRESCU, O. II 291.
      surse: DLRLC
    • N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI, S. I 235.
      surse: DLRLC

etimologie: