12 definiții pentru mizantrop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

mizantrop, ~o smf, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) misa~ / Pl: ~i, ~ope / E: fr misanthrope, cf ngr μυσάνθρωπος] 1-2 (Persoană) stăpânită de mizantropie. 3-4 (Pex) (Om) nesociabil.

MIZANTRÓP, mizantropi, s. m. Persoană stăpînită de mizantropie; persoană nesociabilă, neprietenoasă. Medelioglu era mizantrop și singuratic. CAMIL PETRESCU, O. II 291. N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI, S. I 235.

MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. misanthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].

MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)

MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope

mizantrop m. 1. cel ce urăște pe oameni; 2. om ursuz.

*misantróp, -oápă s. (vgr. misánthropos, d. miséo, urăsc, și ánthropos, om. V. fil-antrop). Care urăște oameniĭ, care nu ĭubește societatea. – Ob. miz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mizantróp (mi-zan-/miz-an-) s. m., pl. mizantrópi

mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIZANTRÓP adj. v. ursuz.

Intrare: mizantrop
  • silabație: mi-zan-trop, miz-an-trop
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizantrop
  • mizantropul
  • mizantropu‑
plural
  • mizantropi
  • mizantropii
genitiv-dativ singular
  • mizantrop
  • mizantropului
plural
  • mizantropi
  • mizantropilor
vocativ singular
  • mizantropule
plural
  • mizantropilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mizantrop, -ă mizantropă

  • 1. Persoană stăpânită de mizantropie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Medelioglu era mizantrop și singuratic. CAMIL PETRESCU, O. II 291.
      surse: DLRLC
    • N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI, S. I 235.
      surse: DLRLC

etimologie: