2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

mitralia [At: EFTIMIU, D. 53 / P: ~li-a / V: (rar) mitraia / Pzi: ~iez / E: fr mitrailler, it mitragliare] 1 vt A supune un obiectiv tirului de mitralieră. 2 vi (Rar) A trage cu mitraliera.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată.Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

MITRÁLIE, mitralii, s. f. 1. Proiectil de artilerie cu pereții subțiri, plin cu gloanțe care explodează la foarte scurt timp după ieșirea din țeavă. 2. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

mitralie sf [At: AR (1829), 502/34 / Pl: ~i / E: fr mitraille, it mitraglia] (Mpl) 1 Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. 2 Proiectil cu pereții de tablă care, prin spargere, împroașcă gloanțele din interiorul lui Si: (înv) cartace.

MITRÁLIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care se sparge curând după ieșirea din țeavă, împroșcând gloanțele aflate în interior. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

MITRÁLII s. f. pl. (Învechit) Mici bucățele de fier cu care se umpleau ghiulelele de tun.

MITRÁLII s.f. pl. Sfărâmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].

MITRÁLIE s. f. fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri. (< fr. mitraille, it. mitraglia)

MITRÁLIE ~i înv. Fiecare dintre bucățile mici de metal cu care se umpleau în trecut ghiulelele. /<fr. mitraille, it. mitraglia

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

*mitráliĭ f. pl. (fr. mitraille, zburăturĭ de încărcat o armă de foc, îld. mitaille, d. vfr. mite, monetă mică, din răd. germanică mit, a tăĭa mărunt, de unde și fr. mitaine, mitenă; it. mitraglia și metraglia, sp. metralla). Zburăturĭ saŭ alte lucrurĭ (de ex. gloanțe) care se puneaŭ odinioară în ghĭulele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mitraliá (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliáză, 1 pl. mitraliém (-li-em); conj. prez. 3 să mitraliéze; ger. mitraliínd (-li-ind)

mitraliá vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliéz, 3 sg. și pl. mitraliáză, 1 pl. mitraliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitraliéze; ger. mitralíind (sil. -li-ind)

mitralia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem, ger. mitraliind)

arată toate definițiile

Intrare: mitralia
  • silabație: mi-tra-li-a info
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitralia
  • mitraliere
  • mitraliat
  • mitraliatu‑
  • mitraliind
  • mitraliindu‑
singular plural
  • mitralia
  • mitraliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitraliez
(să)
  • mitraliez
  • mitraliam
  • mitraliai
  • mitraliasem
a II-a (tu)
  • mitraliezi
(să)
  • mitraliezi
  • mitraliai
  • mitraliași
  • mitraliaseși
a III-a (el, ea)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitralia
  • mitralie
  • mitraliase
plural I (noi)
  • mitraliem
(să)
  • mitraliem
  • mitraliam
  • mitraliarăm
  • mitraliaserăm
  • mitraliasem
a II-a (voi)
  • mitraliați
(să)
  • mitraliați
  • mitraliați
  • mitraliarăți
  • mitraliaserăți
  • mitraliaseți
a III-a (ei, ele)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitraliau
  • mitralia
  • mitraliaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitraia
  • mitraiere
  • mitraiat
  • mitraiatu‑
  • mitraind
  • mitraindu‑
singular plural
  • mitraia
  • mitraiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitraiez
(să)
  • mitraiez
  • mitraiam
  • mitraiai
  • mitraiasem
a II-a (tu)
  • mitraiezi
(să)
  • mitraiezi
  • mitraiai
  • mitraiași
  • mitraiaseși
a III-a (el, ea)
  • mitraia
(să)
  • mitraieze
  • mitraia
  • mitraie
  • mitraiase
plural I (noi)
  • mitraiem
(să)
  • mitraiem
  • mitraiam
  • mitraiarăm
  • mitraiaserăm
  • mitraiasem
a II-a (voi)
  • mitraiați
(să)
  • mitraiați
  • mitraiați
  • mitraiarăți
  • mitraiaserăți
  • mitraiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mitraia
(să)
  • mitraieze
  • mitraiau
  • mitraia
  • mitraiaseră
Intrare: mitralie
  • silabație: mi-tra-li-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitralie
  • mitralia
plural
  • mitralii
  • mitraliile
genitiv-dativ singular
  • mitralii
  • mitraliei
plural
  • mitralii
  • mitraliilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mitralia mitraia

  • 1. A supune un obiectiv tirului de mitralieră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Șosea mitraliată.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv rar A trage cu mitraliera.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

mitralie

  • 1. Proiectil de artilerie cu pereții subțiri, plin cu gloanțe care explodează la foarte scurt timp după ieșirea din țeavă.
    surse: DEX '09 DN sinonime: cartace
  • 2. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: