mitralia [At: EFTIMIU, D. 53 / P: ~li-a / V: (rar) mitraia / Pzi: ~iez / E: fr mitrailler, it mitragliare] 1 vt A supune un obiectiv tirului de mitralieră. 2 vi (Rar) A trage cu mitraliera.

MITRALIA, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată. ◊ Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

MITRALIA vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRALIA vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

A MITRALIA ~ez 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

MITRALIE, mitralii, s. f. 1. Proiectil de artilerie cu pereții subțiri, plin cu gloanțe care explodează la foarte scurt timp după ieșirea din țeavă. 2. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

mitraia v vz mitralia

mitralie sf [At: AR (1829), 50²/34 / Pl: ~i / E: fr mitraille, it mitraglia] (Mpl) 1 Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. 2 Proiectil cu pereții de tablă care, prin spargere, împroașcă gloanțele din interiorul lui Si: (înv) cartace.

MITRALIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care se sparge curând după ieșirea din țeavă, împroșcând gloanțele aflate în interior. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

MITRALII s. f. pl. (Învechit) Mici bucățele de fier cu care se umpleau ghiulelele de tun.

MITRAIA vb. I. v. mitralia.

MITRALII s.f. pl. Sfărîmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].

MITRALIE s. f. fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri. (< fr. mitraille, it. mitraglia)

MITRALIE ~i înv. Fiecare dintre bucățile mici de metal cu care se umpleau în trecut ghiulelele. /<fr. mitraille, it. mitraglia

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

*mitráliĭ f. pl. (fr. mitraille, zburăturĭ de încărcat o armă de foc, îld. mitaille, d. vfr. mite, monetă mică, din răd. germanică mit, a tăĭa mărunt, de unde și fr. mitaine, mitenă; it. mitraglia și metraglia, sp. metralla). Zburăturĭ saŭ alte lucrurĭ (de ex. gloanțe) care se puneaŭ odinioară în ghĭulele.

mitralia (a ~) (desp. mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 1 sg. mitraliez (desp. -li-ez), 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem; conj. prez. 1 sg. să mitraliez, 3 să mitralieze; ger. mitraliind (desp. -li-ind)

mitralia (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem (-li-em); conj. prez. 3 să mitralieze; ger. mitraliind (-li-ind)

mitralia vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliez, 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitralieze; ger. mitraliind (sil. -li-ind)

mitralia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem, ger. mitraliind)

mitralie (înv.) (desp. mi-tra-li-e) s. f., art. mitralia (desp. -li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (desp. -li-i-)

mitralie (înv.) (mi-tra-li-e) s. f., art. mitralia (-li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (-li-i-)

mitralie s. f. (sil. -tra-li-e), art. mitralia (sil. -li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (sil. -li-i-)

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.

MITRALIÁ vb. I. T r a n z. A supune (un obiectiv) tirului de mitralieră. (F i g.) Lascaris continua să-l mitralieze: – Îți semnez două polițe de cîte cinci sute de mii. EFTIMIU, N. 53. ♦ I n t r a n z. (Rar) A trage cu mitraliera. (F i g.) Dactilografele . . . mitraliau la mașina de scris. BENIUC, M. C. I, 244. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: mitraliez. – Și: (rar) mitraiá vb. I. COSTINESCU. – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRÁLIE s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care, prin spargere, împroașcă gloanțele din interiorul lui, (învechit) c a r t a r e. Supt necontenită vărsarea focului tunurilor și a mitralilor dușmănești, maiorul Țimburg au dat semn de a să îmbrăca ostașii. AR (1829), 50²/34. Vor trage în ei cu mitralii (cartace), dacă nu vor jura. BARIȚIU, P. A. II, 203, cf. COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. Tunurile erau încărcate cu mitralii, adică fel de fel de rupturi, cuie, gloanțe, care explodau chiar la zece-douăzeci de pași. CAMIL PETRESCU, O. I, 693. Aproba cu bătăi din palme care păreau grindină de mitralii. PAS, Z. IV, 200, cf. DER. - Pl.: mitralii. – Din fr, mitraille, it. mitraglia.