MITRALIE, mitralii, s. f. 1. Proiectil de artilerie cu pereții subțiri, plin cu gloanțe care explodează la foarte scurt timp după ieșirea din țeavă. 2. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

mitralie sf [At: AR (1829), 50²/34 / Pl: ~i / E: fr mitraille, it mitraglia] (Mpl) 1 Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. 2 Proiectil cu pereții de tablă care, prin spargere, împroașcă gloanțele din interiorul lui Si: (înv) cartace.

MITRALIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care se sparge curând după ieșirea din țeavă, împroșcând gloanțele aflate în interior. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

MITRALIE s. f. fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri. (< fr. mitraille, it. mitraglia)

MITRALIE ~i înv. Fiecare dintre bucățile mici de metal cu care se umpleau în trecut ghiulelele. /<fr. mitraille, it. mitraglia

MITRALII s. f. pl. (Învechit) Mici bucățele de fier cu care se umpleau ghiulelele de tun.

MITRALII s.f. pl. Sfărîmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].

*mitráliĭ f. pl. (fr. mitraille, zburăturĭ de încărcat o armă de foc, îld. mitaille, d. vfr. mite, monetă mică, din răd. germanică mit, a tăĭa mărunt, de unde și fr. mitaine, mitenă; it. mitraglia și metraglia, sp. metralla). Zburăturĭ saŭ alte lucrurĭ (de ex. gloanțe) care se puneaŭ odinioară în ghĭulele.

mitralie (înv.) (desp. mi-tra-li-e) s. f., art. mitralia (desp. -li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (desp. -li-i-)

mitralie (înv.) (mi-tra-li-e) s. f., art. mitralia (-li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (-li-i-)

mitralie s. f. (sil. -tra-li-e), art. mitralia (sil. -li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (sil. -li-i-)

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

MITRÁLIE s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care, prin spargere, împroașcă gloanțele din interiorul lui, (învechit) c a r t a r e. Supt necontenită vărsarea focului tunurilor și a mitralilor dușmănești, maiorul Țimburg au dat semn de a să îmbrăca ostașii. AR (1829), 50²/34. Vor trage în ei cu mitralii (cartace), dacă nu vor jura. BARIȚIU, P. A. II, 203, cf. COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. Tunurile erau încărcate cu mitralii, adică fel de fel de rupturi, cuie, gloanțe, care explodau chiar la zece-douăzeci de pași. CAMIL PETRESCU, O. I, 693. Aproba cu bătăi din palme care păreau grindină de mitralii. PAS, Z. IV, 200, cf. DER. - Pl.: mitralii. – Din fr, mitraille, it. mitraglia.