MITOCÓNDRIE s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară. – Din fr. mitochondrie.

mitocondrie sf [At: DN³ / P: ~dri-e / Pl: ~ii / E: fr mitochondrie] Organit de formă alungită, care constituie partea esențială a condriomului celulelor Si: condriozom.

MITOCÓNDRIE, mitocondrii, s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară. – Din fr. mitochondrie.^[1]

MITOCÓNDRIE s.f. Organit de formă alungită, constituind partea esențială a condriomului celulelor; condriozom. [< fr. mitochondrie, cf. gr. mitos – filament, chondrion – granulă].

MITOCÓNDRIE s. f. organit celular de formă sferică sau alungită, în citoplasmă; condriozom. (< fr. mitochondrie)

mitocóndrie (-dri-e) s. f., art. mitocóndria (-dri-a), g.-d. mitocóndrii, art. mitocóndriei

mitocóndrie s. f. (sil. -dri-e), art. mitocóndria (sil. -dri-a), g.-d. mitocóndrii, art. mitocóndriei

MITO-₁ „filament, mitoză, mitotic”. ◊ gr. mitos „fir, filament” > fr. mito-, germ. id., it. id. > rom. mito-. □ ~clastic (v. -clastic), adj., care anihilează cursul normal al mitozei; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular de dimensiuni mici, care constituie partea esențială a condromului celular; ~genetic (v. -genetic), adj., s. n., (agent) capabil să determine diviziunea celulară mitotică; ~spor (v. -spor), s. m., orice celulă formată prin diviziune mitotică, fiind capabilă să genereze, fără fecundație, un nou organism; ~static (v. -static), adj., s. n., (agent) capabil să blocheze activitatea mitotică.

MITOCÓNDRIE (< fr. {i}; {s} gr. mitos „fir” + chondrion „granulă”) s. f. (BIOL.) Organit celular, granular, filamentos sau bastonaș, cu structură specifică având posibilitatea de autoreplicare. M. are rol important în respirația celulară și formarea ATP (acidul adenozin, trifosforic, acumulatorul de energie chimică potențială în celulă).