9 definiții pentru mitocondrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITOCÓNDRIE s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară. – Din fr. mitochondrie.

mitocondrie sf [At: DN3 / P: ~dri-e / Pl: ~ii / E: fr mitochondrie] Organit de formă alungită, care constituie partea esențială a condriomului celulelor Si: condriozom.

MITOCÓNDRIE, mitocondrii, s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară. – Din fr. mitochondrie.[1]

  1. În DEX ’98, accentul este indicat ca mitocondríe – probabil o greșeală de tipar. — cata

MITOCÓNDRIE s.f. Organit de formă alungită, constituind partea esențială a condriomului celulelor; condriozom. [< fr. mitochondrie, cf. gr. mitos – filament, chondrion – granulă].

MITOCÓNDRIE s. f. organit celular de formă sferică sau alungită, în citoplasmă; condriozom. (< fr. mitochondrie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mitocóndrie (-dri-e) s. f., art. mitocóndria (-dri-a), g.-d. mitocóndrii, art. mitocóndriei

mitocóndrie s. f. (sil. -dri-e), art. mitocóndria (sil. -dri-a), g.-d. mitocóndrii, art. mitocóndriei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MITO-1 „filament, mitoză, mitotic”. ◊ gr. mitos „fir, filament” > fr. mito-, germ. id., it. id. > rom. mito-.~clastic (v. -clastic), adj., care anihilează cursul normal al mitozei; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular de dimensiuni mici, care constituie partea esențială a condromului celular; ~genetic (v. -genetic), adj., s. n., (agent) capabil să determine diviziunea celulară mitotică; ~spor (v. -spor), s. m., orice celulă formată prin diviziune mitotică, fiind capabilă să genereze, fără fecundație, un nou organism; ~static (v. -static), adj., s. n., (agent) capabil să blocheze activitatea mitotică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MITOCÓNDRIE (< fr. {i}; {s} gr. mitos „fir” + chondrion „granulă”) s. f. (BIOL.) Organit celular, granular, filamentos sau bastonaș, cu structură specifică având posibilitatea de autoreplicare. M. are rol important în respirația celulară și formarea ATP (acidul adenozin, trifosforic, acumulatorul de energie chimică potențială în celulă).

Intrare: mitocondrie
mitocondrie substantiv feminin
  • silabație: -dri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocondrie
  • mitocondria
plural
  • mitocondrii
  • mitocondriile
genitiv-dativ singular
  • mitocondrii
  • mitocondriei
plural
  • mitocondrii
  • mitocondriilor
vocativ singular
plural

mitocondrie

  • 1. biologie Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: condriozom

etimologie: