3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.

mititel, ~ea [At: CONACHI, P. 269 / V: mâțâțel, mitiutel, mitutel / Pl: ~ei, ~e / E: cf mic] 1-36 a (Șhp) Micșor (1-36). 37 a (îe) A se face ~ A se strânge, a se chirci pentru a nu fi văzut Si: a se piti, a se tupila. 38 sm (Cui; mpl) Mic (20). 39-42 sm, a (Prt) (Om) (prost sau) meschin Cf mic (52). 43 smf Copil. 44 smf (Îlav) De ~ De copil. 45 smf (Îal) De tânăr. 46 sm (rar) sf Apelativ afectuos pentru un copil. 47 sm Apelativ afectuos pentru un bărbat. 48 smf (Pex; și irn) Ființă tânără, naivă. 49 sms (Mtp; art.) Drac.

MITITÉL2, -ÍCĂ, -EÁ, mititei, -ele, adj. Diminutiv al lui mic. De proporții mici, de dimensiuni reduse. Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-ndreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ♦ (Despre persoane) De statură mică. Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. 2. Foarte tînăr, de vîrstă fragedă. Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. V. ROM. februarie 1952, 106. ◊ Loc. adv. De mititel = de (mic) copil. Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. V. IV 85. (Prin exagerare) N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. ♦ (Cu nuanță afectivă) Gingaș, drăguț; drag. De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. (Substantivat) De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. 3. Mărunt, neglijabil, fără importanță, de minimă valoare. Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. ♦ (Substantivat, fig.) Om lipsit de calități și de merite deosebite; mediocru. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: mitutél, -ícă, -eá (MAT. FOLK. 162) adj.

MITITÉL 1, mititei, s. m. (Mai ales la pl.) Cîrnăcior de carne tocată amestecată cu diverse condimente, care se mănîncă fript la grătar. Pe la răspîntiile podurilor celor întortocheate au răsărit umbrare mari de frunze și de trestie, cu butoaie de must, șatre cu gustări, cu mititei și pastramă. CAMIL PETRESCU, O. I 401. Mititeii – celălalt fel de bucate – îi merg drept la inimă. îl minunează gustul și făptura lor de cîrnați fără piele. SP. POPESCU, M. G. 86.

MITITÉL ~i m. Preparat culinar de forma unui cârnăcior, făcut din carne tocată, cu adaos de condimente și prăjit la grătar. /Din mic

mititel a. foarte mic. [Poate în loc de michitel (cf. puțin-t-el)]. ║ m. 1. fam. copilaș: câți mititei ai? 2. necuratul (nume eufemistic): nu cumva să vă împingă Mititelul CR. 3. pl. cârnați mici fără piele fripți la grătar.

mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).

mitutel, ~ea smf, a vz mititel

MITUTÉL, -ÍCĂ, -EÁ adj. v. mititel2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mititel1 adj. m., pl. mititei; f. mititi, pl. mititele

mititel1 adj. m., pl. mititei; f. mititică/mititea, pl. mititele

mititél adj. m., pl. mititéi; f. sg. mititícă/mititeá, pl. mititéle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITITÉL adj., s. 1. adj. micuț, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mâncat doi ~ cu pâine.)

MITITEL adj., s. 1. adj. micuț, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mîncat doi ~ cu pîine.)

MITITÉLUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

mititelul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MITITEL adj. 1. -u, fam., act. 2. Mitutel, Manea (17 B II 149); 2. Mitiutel mold., 1508 (Glos); – Onciul (16 A IV 80); -ul (16 B III 285); -ul, pah. (Cat); Mîtiutel, T. (16 A I 223). 3. Mituta b. (17 B II 100). 4. Mitutica, Drăghici (Gorj 349); Mitiutica (17 A II 102); Mititică, Necula (Șchei I). 5. Mitintel/iul pren. (16 A II 90); – țig. (16 A III 395); – Mitintești s. (Mus 50). 6. Din altă temă: Mitineu, 1630 (Sur XIV).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mititel, mititei s. m. 1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar. 2. (er., glum.) penis.

a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.

Intrare: Mititel
Mititel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mititel
Intrare: mititel (adj.)
mititel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mititel
  • mititelul
  • mititelu‑
  • mititea
  • mititi
  • mititeaua
  • mititica
plural
  • mititei
  • mititeii
  • mititele
  • mititelele
genitiv-dativ singular
  • mititel
  • mititelului
  • mititele
  • mititelei
plural
  • mititei
  • mititeilor
  • mititele
  • mititelelor
vocativ singular
plural
mitutel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitutel
  • mitutelul
  • mitutea
  • mituti
  • mituteaua
  • mitutica
plural
  • mitutei
  • mituteii
  • mitutele
  • mitutelele
genitiv-dativ singular
  • mitutel
  • mitutelului
  • mitutele
  • mitutelei
plural
  • mitutei
  • mituteilor
  • mitutele
  • mitutelelor
vocativ singular
plural
Intrare: mititel (s.m.)
mititel2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mititel
  • mititelul
  • mititelu‑
plural
  • mititei
  • mititeii
genitiv-dativ singular
  • mititel
  • mititelului
plural
  • mititei
  • mititeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mititel, mititeaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: micuț diminutive: mititeluț
    • format_quote Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-ndreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC
    • format_quote Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. DLRLC
    • format_quote Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
    • format_quote Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. DLRLC
    • format_quote Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. DLRLC
    • 1.1. Cu nuanță afectivă: drag, drăguț, gingaș. DLRLC
      • format_quote De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ironic) cu sau despre o ființă tânără, naivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. V. ROM. februarie 1952, 106. DLRLC
      • format_quote De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. DLRLC
      • format_quote Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. DLRLC
      • format_quote Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
    • 1.3. Fără importanță, de minimă valoare. DLRLC
      • format_quote Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. DLRLC
      • 1.3.1. (și) substantivat figurat Om lipsit de calități și de merite deosebite. DLRLC
        sinonime: mediocru
        • format_quote Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
    • chat_bubble De mititel = de mic copil; de tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. V. IV 85. DLRLC
      • format_quote prin exagerare N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. DLRLC
    • chat_bubble A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut). DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble prin extensiune A lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • mic DEX '98 DEX '09

mititel, mititeisubstantiv masculin

  • 1. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mic
    • format_quote Pe la răspîntiile podurilor celor întortocheate au răsărit umbrare mari de frunze și de trestie, cu butoaie de must, șatre cu gustări, cu mititei și pastramă. CAMIL PETRESCU, O. I 401. DLRLC
    • format_quote Mititeii – celălalt fel de bucate – îi merg drept la inimă. îl minunează gustul și făptura lor de cîrnați fără piele. SP. POPESCU, M. G. 86. DLRLC
  • 2. popular articulat Unul dintre numele dracului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • mic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.