3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.
MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mititel, ~ea [At: CONACHI, P. 269 / V: mâțâțel, mitiutel, mitutel / Pl: ~ei, ~e / E: cf mic] 1-36 a (Șhp) Micșor (1-36). 37 a (îe) A se face ~ A se strânge, a se chirci pentru a nu fi văzut Si: a se piti, a se tupila. 38 sm (Cui; mpl) Mic (20). 39-42 sm, a (Prt) (Om) (prost sau) meschin Cf mic (52). 43 smf Copil. 44 smf (Îlav) De ~ De copil. 45 smf (Îal) De tânăr. 46 sm (rar) sf Apelativ afectuos pentru un copil. 47 sm Apelativ afectuos pentru un bărbat. 48 smf (Pex; și irn) Ființă tânără, naivă. 49 sms (Mtp; art.) Drac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITITÉL2, -ÍCĂ, -EÁ, mititei, -ele, adj. Diminutiv al lui mic. De proporții mici, de dimensiuni reduse. Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-ndreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ♦ (Despre persoane) De statură mică. Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. 2. Foarte tînăr, de vîrstă fragedă. Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. V. ROM. februarie 1952, 106. ◊ Loc. adv. De mititel = de (mic) copil. Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. V. IV 85. (Prin exagerare) N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. ♦ (Cu nuanță afectivă) Gingaș, drăguț; drag. De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. (Substantivat) De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. 3. Mărunt, neglijabil, fără importanță, de minimă valoare. Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. ♦ (Substantivat, fig.) Om lipsit de calități și de merite deosebite; mediocru. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: mitutél, -ícă, -eá (MAT. FOLK. 162) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITITÉL 1, mititei, s. m. (Mai ales la pl.) Cîrnăcior de carne tocată amestecată cu diverse condimente, care se mănîncă fript la grătar. Pe la răspîntiile podurilor celor întortocheate au răsărit umbrare mari de frunze și de trestie, cu butoaie de must, șatre cu gustări, cu mititei și pastramă. CAMIL PETRESCU, O. I 401. Mititeii – celălalt fel de bucate – îi merg drept la inimă. îl minunează gustul și făptura lor de cîrnați fără piele. SP. POPESCU, M. G. 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITITÉL ~i m. Preparat culinar de forma unui cârnăcior, făcut din carne tocată, cu adaos de condimente și prăjit la grătar. /Din mic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mititel a. foarte mic. [Poate în loc de michitel (cf. puțin-t-el)]. ║ m. 1. fam. copilaș: câți mititei ai? 2. necuratul (nume eufemistic): nu cumva să vă împingă Mititelul CR. 3. pl. cârnați mici fără piele fripți la grătar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâțâțel, ~ea a vz mititel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâțițel, ~ea a vz mititel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mitutel, ~ea smf, a vz mititel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUTÉL, -ÍCĂ, -EÁ adj. v. mititel2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mitutél, V. mititel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mititel1 adj. m., pl. mititei; f. mititică, pl. mititele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mititel2 s. m., pl. mititei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mititel1 adj. m., pl. mititei; f. mititică/mititea, pl. mititele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mititél s. m., pl. mititéi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mititél adj. m., pl. mititéi; f. sg. mititícă/mititeá, pl. mititéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MITITÉL adj., s. 1. adj. micuț, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mâncat doi ~ cu pâine.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITITEL adj., s. 1. adj. micuț, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mîncat doi ~ cu pîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITITÉLUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mititelul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MITITEL adj. 1. -u, fam., act. 2. Mitutel, Manea (17 B II 149); 2. Mitiutel mold., 1508 (Glos); – Onciul (16 A IV 80); -ul (16 B III 285); -ul, pah. (Cat); Mîtiutel, T. (16 A I 223). 3. Mituta b. (17 B II 100). 4. Mitutica, Drăghici (Gorj 349); Mitiutica (17 A II 102); Mititică, Necula (Șchei I). 5. Mitintel/iul pren. (16 A II 90); – țig. (16 A III 395); – Mitintești s. (Mus 50). 6. Din altă temă: Mitineu, 1630 (Sur XIV).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mititel, mititei s. m. 1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar. 2. (er., glum.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A71) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A71) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mititel, mititeaadjectiv
-
- Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-ndreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC
- Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. DLRLC
- Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
- Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
- Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. DLRLC
- Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. DLRLC
-
- De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. DLRLC
-
- 1.2. Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ironic) cu sau despre o ființă tânără, naivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. V. ROM. februarie 1952, 106. DLRLC
- De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. DLRLC
- Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. DLRLC
- Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
-
- 1.3. Fără importanță, de minimă valoare. DLRLCsinonime: mărunt neglijabil
- Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. DLRLC
- 1.3.1. Om lipsit de calități și de merite deosebite. DLRLCsinonime: mediocru
- Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
-
-
- De mititel = de mic copil; de tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. V. IV 85. DLRLC
- N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. DLRLC
-
- A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut). DEX '09 DEX '98
- A lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). DEX '09 DEX '98
-
-
etimologie:
- mic DEX '98 DEX '09
mititel, mititeisubstantiv masculin
- 1. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mic
- Pe la răspîntiile podurilor celor întortocheate au răsărit umbrare mari de frunze și de trestie, cu butoaie de must, șatre cu gustări, cu mititei și pastramă. CAMIL PETRESCU, O. I 401. DLRLC
- Mititeii – celălalt fel de bucate – îi merg drept la inimă. îl minunează gustul și făptura lor de cîrnați fără piele. SP. POPESCU, M. G. 86. DLRLC
-
- 2. Unul dintre numele dracului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- mic DEX '98 DEX '09