mâțâțel, ~ea a vz mititel

mâțițel, ~ea a vz mititel

mitutel, ~ea smf, a vz mititel

MITITEL adj. 1. -u, fam., act. 2. Mitutel, Manea (17 B II 149); 2. Mitiutel mold., 1508 (Glos); – Onciul (16 A IV 80); -ul (16 B III 285); -ul, pah. (Cat); Mîtiutel, T. (16 A I 223). 3. Mituta b. (17 B II 100). 4. Mitutica, Drăghici (Gorj 349); Mitiutica (17 A II 102); Mititică, Necula (Șchei I). 5. Mitintel/iul pren. (16 A II 90); – țig. (16 A III 395); – Mitintești s. (Mus 50). 6. Din altă temă: Mitineu, 1630 (Sur XIV).

mititel, -ea adj., s.m. I adj. (despre ființe, obiecte etc.) micuț, mititică, <pop.> micșor, micșorel, micșorică, micutel, micuțel, micuțică, <reg.> michiț, mititioc, <fran.> mignon. Copiilor mititei trebuie să li se dea multă dragoste și atenție. Îi plac bibelourile mititele. II s.m. 1 (culin.) mic. Au fost la restaurant și au mâncat mititei. 2 (art. mititelul; pop.; eufem.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. 3 (anat.; glum. sau iron.) v. Falus. Membru. Membru viril. Organ genital masculin (v. organ¹). Penis.