3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miti v vz mitui

MIȚÍ, mițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mițui. – Din miță.

mituĭésc v. tr. (d. mită). Corup pin mită: a mitui un funcționar. – În Ban. mitesc (sîrb. mititi).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Miti, -bun v. Dimitrie III 2 b, i.

Intrare: Miti
nume propriu (I3)
  • Miti
Intrare: miti
miti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: miți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miți
  • mițire
  • mițit
  • mițitu‑
  • mițind
  • mițindu‑
singular plural
  • mițește
  • mițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mițesc
(să)
  • mițesc
  • mițeam
  • miții
  • mițisem
a II-a (tu)
  • mițești
(să)
  • mițești
  • mițeai
  • mițiși
  • mițiseși
a III-a (el, ea)
  • mițește
(să)
  • mițească
  • mițea
  • miți
  • mițise
plural I (noi)
  • mițim
(să)
  • mițim
  • mițeam
  • mițirăm
  • mițiserăm
  • mițisem
a II-a (voi)
  • mițiți
(să)
  • mițiți
  • mițeați
  • mițirăți
  • mițiserăți
  • mițiseți
a III-a (ei, ele)
  • mițesc
(să)
  • mițească
  • mițeau
  • miți
  • mițiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)