13 definiții pentru mișuială

Explicative DEX

MIȘUIALĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.

MIȘUIALĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.

mișuială sf [At: BARCIANU / Pl: ~ieli / E: mișui + -eală] (Rar) Aglomerație.

MIȘUIALĂ, mișuieli s. f. Mișuneală. Pretutindeni este o mișuială, o forfoteală, o fierbere, o pornire de trai proaspăt. CARAGIALE, S. U. 65.

mișuire sf [At: POLIZU / E: mișui] (Rar) Aglomerație.

MIȘUALĂ sf. 1 Faptul de a mișui: pretutindeni este o ~, o forfoteală, o fierbere, o pornire de traiu proaspăt (CAR.) 2 Grămadă, mulțime (de oameni, de animale) care mișue: mișuala discretă a insectelor prin păiș (CAR.).

Ortografice DOOM

mișuială (rar) s. f., g.-d. art. mișuielii; pl. mișuieli

mișuială (rar) s. f., g.-d. art. mișuielii; pl. mișuieli

mișuială s. f., g.-d. art. mișuielii; pl. mișuieli

mișuială, -ieli.

Sinonime

MIȘUIALĂ s. v. forfotă.

mișuială s.f. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, învălmășeală, mișcare, mișunare, mișună, mișuneală, roială, vălmășag, viermăt, viermuială, viermuire, <pop. și fam.> bâjbâire, colcăială, colcăire, vălmășeală, vălmășire, <fam.> fâțâială, fâțâire, fâțâit, fâțâitură, vânzoleală, vânzolire, vânzolit, <înv. și reg.> zbeg, <reg.> fojgăială, fojgăire, vălmăticeală, vărzuială, vânzoală, vânzol, <înv.> vălmășie, zbuciumeală, <fig.> sarabandă, vâltoare. Împușcăturile au produs mișuiala mulțimii adunate în piață.

MIȘUIALĂ s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)

Tezaur

MIȘUIÁLĂ s. f. (Rar) Aglomerație; agitație, forfotă; (rar) mișunare, mișuneală. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Pretutindeni este o mișuială, o forfoteală, o fierbere, o pornire de trai proaspăt. CARAGIALE, S. U. 65. - Mișui + suf. -eală.

Intrare: mișuială
mișuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișuială
  • mișuiala
plural
  • mișuieli
  • mișuielile
genitiv-dativ singular
  • mișuieli
  • mișuielii
plural
  • mișuieli
  • mișuielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mișuială, mișuielisubstantiv feminin

  • 1. rar Forfotă, mișunare, mișuneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pretutindeni este o mișuială, o forfoteală, o fierbere, o pornire de trai proaspăt. CARAGIALE, S. U. 65. DLRLC
etimologie:
  • Mișui + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.