2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a ironiza. – Din țig. mišto.

mișto [At: BUL. FIL. II, 277 / V: ~oc a / E: rrm mișto] (Arg) 1-2 ain (Cu valoare de superlativ) (Foarte bun sau) foarte frumos. 3 s (Îe) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) Ia ~ sau a lua peste ~ A(-și) bate joc de cineva. 4 s (Rar; îae) A lua la rost.

MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

MIȘTO adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<țig. mišto

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mișto2 (arg.) s. n., art. miștoul; pl. miștouri (și în: a face mișto, a lua la mișto)

!mișto1 (arg., fam.) adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.)

mișto2 (arg.) s. n., art. miștoul; pl. miștouri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIȘTO adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeș, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reușit, savuros, suculent, valoros.

mișto adj. v. ARĂTOS. BUN. CHIPEȘ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mișto adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

a face mișto expr. a ironiza, a batjocori.

a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

fără mișto expr. (vulg.) de-adevăratelea; serios; sincer.

la mișto expr. (deț.) izolator; (în) secția restrictivă.

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIȘTO adj. invar., subst. (Argotic) 1. Adj. (Adesea cu valoare de superlativ) (Foarte) bun, (foarte) frumos. Casă. . . mișto. BUL. FIL. II, 277, cf. IV, 127, CV 1 949, nr. 6, 36. Și-a luat o nevastă mișto. COMAN, GL. 2. Subst. (În e x p r.) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) la mișto sau a lua peste mișto = a batjocori, a-și bate joc (de cineva), a lua (pe cineva) peste picior; a lua la rost. Cf. BL II, 172, IV, 199, GR. S. VII, 131, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Din țig. mišto.

Intrare: mișto (adj.)
mișto2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • mișto
  • mișt‑
Intrare: mișto (s.n.)
mișto1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișto
  • miștoul
  • miștou‑
plural
  • miștouri
  • miștourile
genitiv-dativ singular
  • mișto
  • miștoului
plural
  • miștouri
  • miștourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miștoadjectiv invariabil

etimologie:

mișto, miștourisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.