MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a ironiza. – Din țig. mišto.

mișto [At: BUL. FIL. II, 277 / V: ~oc a / E: rrm mișto] (Arg) 1-2 ain (Cu valoare de superlativ) (Foarte bun sau) foarte frumos. 3 s (Îe) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) Ia ~ sau a lua peste ~ A(-și) bate joc de cineva. 4 s (Rar; îae) A lua la rost.

MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

MIȘTO adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<țig. mišto

miștoc² sn, a vz mișto

!mișto¹ (arg., fam.) adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.)

mișto¹ (arg.) adj. invar.

mișto adj. invar., s. n.

mișto adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos.

MIȘTO adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeș, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reușit, savuros, suculent, valoros.

mișto adj. invar., s.n. (fam.) I adj. 1 (despre mâncăruri) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos. Îmbietor. Plăcut. Savuros. Suculent. 2 (despre băuturi) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos, Îmbietor. Licoros. Plăcut. Savuros. 3 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Bun. Izbutit. Reușit. Valoros. 4 (în opoz. cu „urât”; despre ființe) v. Arătos. Chipeș. Frumos. Ochios. 5 (mai ales despre femei sau despre părți ale corpului lor) v. Ademenitor. Atrăgător. Excitant. Excitator. Ispititor. Îmbietor. Seducător. Sexy. Tentant. 6 (în opoz. cu „neîngrijit”; despre oameni) v. Aranjat². Cochet. Dichisit. Elegant. Fercheș. Ferchezuit. Gătit². Îngrijit. II s.n. 1 v. Batjocură. Bătaie de joc. Derâdere. Deriziune. Iriziune. Luare în derâdere. Luare în râs. Luare peste picior. Parodie. Râs². Zeflemea. 2 v. Butadă. Ironie. Persiflare. Zeflemea.

mișto adj. v. ARĂTOS. BUN. CHIPEȘ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

MIȘTO adj. invar., subst. (Argotic) 1. Adj. (Adesea cu valoare de superlativ) (Foarte) bun, (foarte) frumos. Casă. . . mișto. BUL. FIL. II, 277, cf. IV, 127, CV 1 949, nr. 6, 36. Și-a luat o nevastă mișto. COMAN, GL. 2. Subst. (În e x p r.) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) la mișto sau a lua peste mișto = a batjocori, a-și bate joc (de cineva), a lua (pe cineva) peste picior; a lua la rost. Cf. BL II, 172, IV, 199, GR. S. VII, 131, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Din țig. mišto.