MISOGIN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care are aversiune sau dispreț față de femei. 2. Adj. Care manifestă aversiune sau dispreț față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

misogin, ~ă sm, a [At: NEGULICI / V: ~ghin, (rar) mizoghin, mizo~ / Pl: ~i, ~e / E: fr misogyne, ger Misogyn, ngr μισογύνης] 1-2 (Persoană) care manifestă ură față de femei.

MISOGIN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. (Livr.) 1. S. m., adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

MISOGIN, misogini, s. m. (Livresc) Bărbat care urăște femeile. – Variantă: misoghin s. m.

MISOGIN, -Ă adj., s.m. 1. (Suferind) de misoginie, relativ la misoginie. 2. (Bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor. [Var. misoghin s.m. / < fr. misogyne, cf. gr. misein – a urî, gyne – femeie].

MISOGIN, -Ă adj., s. m. (bărbat) care manifestă repulsie față de femei. (< fr. misogyne) modificată

MISOGIN ~i adj. (despre bărbați) Care urăște femeile. /<fr. misogyne, germ. Misogyn^[1]

misogin m. cel ce urăște pe femei.

*misogín adj. m. și s. (vgr. misogýnes, d. miséo, urăsc, și gyné, femeĭe). Acela căruĭa nu-ĭ plac femeile. – Și miz- (după fr.).

misoghin, ~ă sm, a vz misogin modificată

mizoghin, ~ă sm, a vz misogin

mizogin, ~ă sm, a vz misogin

MISOGHIN s. m. v. misogin.

MISOGHIN s.m. v. misogin.

*mizogín, V. misogin.

misogin ((persoană) cu dispreț pentru femei) adj. m., s. m., pl. misogini; adj. f. (atitudine ~) misogină, pl. misogine

misogin (referitor la femei) adj. m., s. m., pl. misogini; adj. f. misogină, pl. misogine

misogin s. m., adj. m., pl. misogini; f. sg. misogină, pl. misogine^[1]

misogin.

Misogin ≠ afemeiat, muieratic^[1]

MISO-₁ „aversiune, repulsie”. ◊ gr. miseo, ein „a urî” > fr. miso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. miso-. □ ~gam (v. -gam), s. m. și f., persoană care se teme de căsătorie; ~gamie (v. -gamie), s. f., aversiune patologică față de căsătorie; ~gin (v. -gin), adj., s. m., (bărbat) care manifestă ură față de femei; ~ginie (v. -ginie), s. f., repulsie maladivă față de femei; ~logie (v. -logie₁), s. f., repulsie morbidă față de rațiune și față de demonstrația logică; ~pedie (v. -pedie), s. f., repulsie patologică față de copii.

MISOGIN, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Bărbat care urăște femeile. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Sper că nu voi fi atacat ca misoghin. . . În viața omenirii, femeia are un rol tot atît de mare ca și bărbatul. IBRĂILEANU, S. L. 46, cf. IORDAN, L. R. A. 41. Se declara. . . misogin „din principiu”. BENIUC, M. C. I, 130. 2. Adj. Care manifestă, exprimă, reflectă ură față de femei. De altfel literatura misogină a avut o mare răspîndire în evul mediu. CĂLINESCU, I. 198. - Pl.: misogini, -e. – Și: misoghin, -ă, (rar) mizogín, -ă (IORDAN, L. R. A. 40), mizoghín, -ă (id. ib. 41) s. m., adj. – Din fr. misogyne, germ. Misogyn. – Cf. gr. μισογύνης.

MISOGHÍN, -Ă s. m., adj. v. misogin.

MIZOGHlN, -Ă s.. m., adj. v. misogliin.

MIZOGIN s. m., adj. v. misoghin.