misoghin, ~ă sm, a vz misogin modificată

MISOGHIN s. m. v. misogin.

MISOGHIN s.m. v. misogin.

MISOGIN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care are aversiune sau dispreț față de femei. 2. Adj. Care manifestă aversiune sau dispreț față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

misogin, ~ă sm, a [At: NEGULICI / V: ~ghin, (rar) mizoghin, mizo~ / Pl: ~i, ~e / E: fr misogyne, ger Misogyn, ngr μισογύνης] 1-2 (Persoană) care manifestă ură față de femei.

mizoghin, ~ă sm, a vz misogin

mizogin, ~ă sm, a vz misogin

MISOGIN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. (Livr.) 1. S. m., adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

MISOGIN, misogini, s. m. (Livresc) Bărbat care urăște femeile. – Variantă: misoghin s. m.

MISOGIN, -Ă adj., s.m. 1. (Suferind) de misoginie, relativ la misoginie. 2. (Bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor. [Var. misoghin s.m. / < fr. misogyne, cf. gr. misein – a urî, gyne – femeie].

MISOGIN, -Ă adj., s. m. (bărbat) care manifestă repulsie față de femei. (< fr. misogyne) modificată

MISOGIN ~i adj. (despre bărbați) Care urăște femeile. /<fr. misogyne, germ. Misogyn^[1]

misogin m. cel ce urăște pe femei.

*misogín adj. m. și s. (vgr. misogýnes, d. miséo, urăsc, și gyné, femeĭe). Acela căruĭa nu-ĭ plac femeile. – Și miz- (după fr.).

*mizogín, V. misogin.

misogin ((persoană) cu dispreț pentru femei) adj. m., s. m., pl. misogini; adj. f. (atitudine ~) misogină, pl. misogine

misogin (referitor la femei) adj. m., s. m., pl. misogini; adj. f. misogină, pl. misogine

misogin s. m., adj. m., pl. misogini; f. sg. misogină, pl. misogine^[1]

misogin.

MISO-₁ „aversiune, repulsie”. ◊ gr. miseo, ein „a urî” > fr. miso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. miso-. □ ~gam (v. -gam), s. m. și f., persoană care se teme de căsătorie; ~gamie (v. -gamie), s. f., aversiune patologică față de căsătorie; ~gin (v. -gin), adj., s. m., (bărbat) care manifestă ură față de femei; ~ginie (v. -ginie), s. f., repulsie maladivă față de femei; ~logie (v. -logie₁), s. f., repulsie morbidă față de rațiune și față de demonstrația logică; ~pedie (v. -pedie), s. f., repulsie patologică față de copii.

Misogin ≠ afemeiat, muieratic^[1]

MISOGHÍN, -Ă s. m., adj. v. misogin.

MISOGIN, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Bărbat care urăște femeile. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Sper că nu voi fi atacat ca misoghin... În viața omenirii, femeia are un rol tot atît de mare ca și bărbatul. IBRĂILEANU, S. L. 46, cf. IORDAN, L. R. A. 41. Se declara... misogin „din principiu”. BENIUC, M. C. I, 130. 2. Adj. Care manifestă, exprimă, reflectă ură față de femei. De altfel literatura misogină a avut o mare răspîndire în evul mediu. CĂLINESCU, I. 198. - Pl.: misogini, -e. – Și: misoghin, -ă, (rar) mizogín, -ă (IORDAN, L. R. A. 40), mizoghín, -ă (id. ib. 41) s. m., adj. – Din fr. misogyne, germ. Misogyn. – Cf. gr. μισογύνης.

MIZOGHlN, -Ă s.. m., adj. v. misogliin.

MIZOGIN s. m., adj. v. misoghin.