6 definiții pentru miruială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.

MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.

miruia sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: mirui1 + -eală] (Rar) 1-2 Ungere cu mir1 (1-2) Si: miruire (1-2), miruit1 (1-2). 3 (Rar) Consfințire în funcție Si: miruire (3), miruit1 (3). 4 Lovire la cap sau în frunte Si: miruire (4), miruit1 (4). 5 Omorâre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miruiálă s. f., g.-d. art. miruiélii; pl. miruiéli

miruiálă s. f., g.-d. art. miruiélii; pl. miruiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRUIA s. (BIS.) mir, miruire, miruit. (Taina ~.)

Intrare: miruială
miruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruia
  • miruiala
plural
  • miruieli
  • miruielile
genitiv-dativ singular
  • miruieli
  • miruielii
plural
  • miruieli
  • miruielilor
vocativ singular
plural

miruială

etimologie:

  • Mirui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98