2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental mediteraneean cu frunze alungite, persistente, cu flori mici, albe și parfumate (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.
mirt sm [At: AMFILOHIE, G. 212/8 / V: (pop) ~ă, (reg) mir / Pl: ~rți, (înv) ~i / E: gr μύρτον, μύρτος, lat myrtus, it mirto, fr myrte, ger Myrte] Arbust parfumat, totdeauna verde, cu flori mici, albe, cultivat pentru lemnul lui sau ca plantă ornamentală Si: (înv) mirsină (Myrtus communis). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite și persistente, cu flori mici, albe și parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MIRT, mirți,s. m. Arbust totdeauna verde, mirositor, cultivat pentru lemnul său greu, cu structură fină și omogenă sau (la noi) ca plantă ornamentală în ghivece; din florile mici și albe, frumos mirositoare, considerate ca simbol al castității, se fac cununi de mireasă (Myrtus communis). Și-n păru-i poartă o cunună De mirt. IOSIF, PATR. 64. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. Mirtul stă trîndav împletit împrejurul cununei. NEGRUZZI, S. II 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRT s.m. Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin și cu structură omogenă, cultivat și la noi ca plantă ornamentală. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRT s. m. arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe și cu lemnul greu, fin. (< fr. myrte, lat. myrtus, gr. myrtos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MIRT ~ți m. Arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios. /<lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirt m. arbust totdeauna verde, cu frunze mărunte ce poartă niște floricele albe cu miros plăcut (simbolul castității): mirtul verde de martir EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*mirt m. (lat. myrtus, d. vgr. mýrtos). Un copăcel perpetuŭ verde, cu frunze micĭ, cu florĭ albe mirositoare plăcut, originar de pe malurile Mediteraneĭ: la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ mirtu era emblema gloriiĭ și castitățiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mir7 sn vz mirt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirtă sf vz mirt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mirt s. m., pl. mirți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mirt s. m., pl. mirți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mirt s. m., pl. mirți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRT s. (BOT.; Myrtus communis) (înv.) mirsină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRT s. (BOT.; Myrtus communis) (înv.) mirsină.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mirt (mirți), s. m. – Arbust ornamental (Myrtus communis). – Var. mirtă. Lat. myrtus (sec. XIX). Cf. mirsină, s. f. (mirt), înv., din ngr. μυρσίνη (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MIRT ipoc. gr. Mῆρτος din Dimitrios. 1. Mirto, 1960, băcan (Sd XVI). 2. Mirtea boier, 1570 (Olt). 3. Mirtian (Mar).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRT s. m. Arbust parfumat, totdeauna verde, cu flori mici, albe, cultivat pentru lemnul lui sau ca plantă ornamentală; (învechit) mirsină (Myrtus communis). Cf. AMFILOHIE, G. 212/8. Cu întrăurite haine bisericești și cu mirtă îmbrăcîndu-l . . . l-au dus la biserica cea românească. ȘINCAI, HR. III, 199/18, cf. BUDAI- DELEANU, LEX. Ramuri de mirtă și de dafin. AR (1829), 701/31. Locul este plin de cele mai frumoase plante (pomi), precum aloe (odagaciu), smochini, mirti și altele. CR (1830), 1311/27, cf. POLIZU. Și mirtul ce stă trîndav, împletit împrejurul cununei sale. NEGRUZZI, S. II, 42. Subt via înflorită A căria mlădițe cu mirți se mărită. ALEXANDRESCU, M. 158, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară Mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I, 30. Și-n pâru-i poartă o cunună de mirt. IOSIF, PATR. 64. Pretutindenea buchete de mirt, rodii și portocale. BART, S. M. 47, cf. VORNIC, P. 179. Comanacu-i de bumbac, Cu trei flori în comanac, Una-i floarea mirului, Alta-i vița vinului, Una spicul grîului. POP., ap. GCR II, 327. Cunună de mirtă creață Să i-o slobozim pe față. MARIAN, NU. 300. Frunză verde-a mirtelor. HODOȘ, P. P. 208. Cunună de mńir în cap pune-ț-oi. T. PAPAHAGI, M. 137, cf. ALR II 3278/365. - Pl.: mirți și (învechit) mirti. – Și: (popular) mirtă s. f., (regional) mir s. n. – Din gr. μύρτον, μύρτος, lat. myrtus, it. mirto, fr. myrte, germ. Myrte.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mirt, mirțisubstantiv masculin
- 1. Arbust ornamental mediteraneean cu frunze alungite, persistente, cu flori mici, albe și parfumate (Myrtus communis). DEX '09 DLRLC DNsinonime: mirsină
- Și-n păru-i poartă o cunună De mirt. IOSIF, PATR. 64. DLRLC
- Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. DLRLC
- Mirtul stă trîndav împletit împrejurul cununei. NEGRUZZI, S. II 42. DLRLC
-
etimologie:
- myrtus DEX '09 DEX '98 DN
- myrte DEX '09 DEX '98 DN
- Myrte DEX '98 DEX '09