mirt sm [At: AMFILOHIE, G. 212/8 / V: (pop) ~ă, (reg) mir / Pl: ~rți, (înv) ~i / E: gr μύρτον, μύρτος, lat myrtus, it mirto, fr myrte, ger Myrte] Arbust parfumat, totdeauna verde, cu flori mici, albe, cultivat pentru lemnul lui sau ca plantă ornamentală Si: (înv) mirsină (Myrtus communis). corectat(ă)