MIRONOSIȚĂ, mironosițe, s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care, după Noul Testament, au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernică, smerită. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefăcute, care simulează nevinovăția, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

minorosiță sf vz mironosiță

mironosit, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 187 / Pl: ~iți, ~e / E: mironosiți (pll mironosiță)] 1 a Prefăcut, care mimează nevinovăția. 2 s (Îe) A face pe ~ul A face pe mironosița (4).

mironosiță [At: VARLAAM, C. 92 / V: (reg) minoros~ / Pl: ~țe / E: slv мироносица] 1 sf (Bis) Fiecare dintre femeile care, potrivit Noului Testament, au dus balsamuri la mormântul lui Hristos pentru a-i unge trupul înainte de înmormântare. 2-3 sf a (Pex) (Femeie) cucernică. 4 (Fam; îe) A face pe ~ A simula pietate și modestie. 5 Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha).

MIRONOSIȚĂ, mironosițe, s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernică, smerită. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefăcute, care simulează nevinovăția, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

MIRONOSIȚĂ, mironosițe, s. f. 1. Femeie cucernică, smerită; (ironic) femeie fățarnică, de o smerenie și nevinovăție ipocrită și afectată. Copila vorbăreață și nebunatică de totdeauna deveni gînditoare, tăcută și spăsită ca o mironosiță. VLAHUȚĂ, O. AL. 119. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ◊ (Adjectival, fig.) Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară. EMINESCU, N. 29. 2. Specie de fluture cu aripile de dinainte albe cu pete cafenii și cele de dinapoi cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). Un neam al mironosiței aduce mari stricăciuni și arborilor din grădină. SIMIONESCU, F. R. 389.

MIRONOSIȚĂ ~e f. 1) Femeie evlavioasă. 2) fig. Femeie ipocrită, care simulează evlavie și nevinovăție. /<sl. mironosica

mironosițe f. pl. femei evlavioase, purtătoare de mir, cari se duseră la mormântul lui Isus spre a-i unge trupul de pe cruce, dar cărora îngerul le vesti învierea Domnului: săptămâna mironosițelor, a doua săptămână după Paști.

mironosíță f., pl. e (vsl. mironosica, d. mira, mir, unsoare, și nositi, a purta. V. prinos). Ev. Femeĭe care aduce mir. Fig. Iron. Femeĭe spăsită (de un aspect foarte modest), uneorĭ și de o smerenie afectată. V. motrună.

mironosiță s. f., g.-d. art. mironosiței; pl. mironosițe

mironosiță s. f., g.-d. art. mironosiței; pl. mironosițe

mironosit adj. m., pl. mironosiți; f. sg. mironosită, pl. mironosite

mironosiță s. f., g.-d. art. mironosiței; pl. mironosițe

mironosiță, -țe.

a face pe mironosița expr. (peior.) a-și lua aere de nevinovăție, a simula smerenie și modestie.

MINOROSIȚĂ s. f. v. mironosiță.

MIRONOSÍT, -Ă adj. Prefăcut, care afectează nevinovăția. Cf. IORDAN, L. R. A. 187. Cu o modestie mironosiță își scutură sutanele. CĂLINESCU, S. 429. ◊ (Substantivat, în e x p r.) A face pe mironositul = a-și da aere de nevinovăție, a face pe mironosița. Fac pe mironosiții, strîmbă din nas cînd o văd. V. ROM. mai 1956, 29. - Pl.: mironosiți, -te. – Refăcut după pl. mironosiți (< mironosiță), cf. BL VII, 135.

MIRONOSIȚĂ s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care, potrivit Noului Testament, au dus balsamuri la mormîntul lui Hristos, pentru a-i unge trupul înainte de înmormîntare; p. e x t. femeie cucernică, smerită. Atunce veniră și mironosițile de adusără mir. VARLAAM, C. 92, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. După vecernie veneau mironosițe cu multă smerenie la egumeni ca să primească. . . blagoslovenia duhovnicească. ap. TDRG. își duse viața-ntr-un suspin Nedîndu-și nimănui gurița, Dar a rămas mironosița Din veacul cel de tot creștin. MACEDONSKI, O. I, 188. Copila vorbăreață și nebunatică de totdeauna deveni gînditoare, tăcută și spăsită ca o mironosiță. VLAHUȚĂ, N. 67. Mironosițele au uns cu miresme corpul Domnului. SEVERIN, S. 88. ◊ (Adjectival) Portul lor [al crizantemelor] plecat și trist, mirosul lor ușor balsamic sînt portul și parfumul sfintelor femei mironosițe. GALACTION, O. 325. ◊ F i g. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca mărgăritar iul, mironosițile viorele și florile toate s-adunară. EMINESCU, N. 29. ◊ E x p r. A face pe mironosița = a-și da aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. După ce l-am prins făcea pe mironosița, ca să-l iert. CV 1950, nr. 4, 39. Va să zică, dumneata erai dom'le Nistor? repetă el. . . dumneata care făceai pe mironosița ! V. ROM. august 1954, 93. 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). Mare prăpăd aduce și mironosița. . . , pacoste grea peste pădurile de brad. SIMIONESCU, F. R. 388. – Pl.: mironosițe. – Și: (regional) minorosiță s. f. – Din slavonul мироносица.