mironosit, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 187 / Pl: ~iți, ~e / E: mironosiți (pll mironosiță)] 1 a Prefăcut, care mimează nevinovăția. 2 s (Îe) A face pe ~ul A face pe mironosița (4).

mironosit adj. m., pl. mironosiți; f. sg. mironosită, pl. mironosite

MIRONOSÍT, -Ă adj. Prefăcut, care afectează nevinovăția. Cf. IORDAN, L. R. A. 187. Cu o modestie mironosiță își scutură sutanele. CĂLINESCU, S. 429. ◊ (Substantivat, în e x p r.) A face pe mironositul = a-și da aere de nevinovăție, a face pe mironosița. Fac pe mironosiții, strîmbă din nas cînd o văd. V. ROM. mai 1956, 29. - Pl.: mironosiți, -te. – Refăcut după pl. mironosiți (< mironosiță), cf. BL VII, 135.