MIRONOSÍT, -Ă adj. Prefăcut, care afectează nevinovăția. Cf. IORDAN, L. R. A. 187. Cu o modestie mironosiță își scutură sutanele. CĂLINESCU, S. 429. ◊ (Substantivat, în e x p r.) A face pe mironositul = a-și da aere de nevinovăție, a face pe mironosița. Fac pe mironosiții, strîmbă din nas cînd o văd. V. ROM. mai 1956, 29. - Pl.: mironosiți, -te. – Refăcut după pl. mironosiți (< mironosiță), cf. BL VII, 135.