16 definiții pentru miriște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; (colectiv) părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare. – Din bg. merište.

miriște sf [At: MOXA, ap. GCR I, 61/5 / V: (reg) mer~ / Pl: ~ti, ~, (reg) ~turi / E: bg мерище] 1 Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale Si: (reg) miriștină (1). 2 (Csc) Părți inferioare ale tulpinilor de cereale rămase în pământ după recoltare Si: (reg) miriștină (2).

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, rămase cu rădăcina în pământ după recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. merište.

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Cîmp de pe care s-au secerat păioasele, rămînînd în pămînt rădăcina și partea de jos a tulpinilor; (cu sens colectiv) totalitatea tulpinilor retezate, rămase pe pămînt după seceriș. Tot tîrgul s-a adunat pe miriștea din fața regimentului, în lungul drumului. SADOVEANU, O. VI 231. După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. Miriștea arămie se întindea nesfîrșită. REBREANU, R. I 70.

MÍRIȘTE ~i f. 1) Câmp de pe care s-a cosit grâul sau alte cereale și pe care au rămas părțile inferioare ale tulpinilor. 2) fig. Barbă țepoasă. /<bulg. merište

miriște f. locul unde a fost sămânat grâu: roua dimineții pe miriști risipită BOL. [Slav. MIRIȘTE].

míriște f. (bg. merište, d. merá, pășune. V. merea). Vechĭ. Grâne secerate lăsate încă pe ogor. Azĭ. Locu pe unde s’a secerat (grîu, orzu, ovăsu, meĭu). – Și mé-. Și miriștină, pl. ĭ (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști

míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍRIȘTE s. (reg.) miriștină, secerătură. (Oile pășteau pe ~.)

MIRIȘTE s. (reg.) miriștină, secerătură. (Oile pășteau pe ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o da în miriște expr. a avea legături amoroase extraconjugale.

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții.

Intrare: miriște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miriște
  • miriștea
plural
  • miriști
  • miriștile
genitiv-dativ singular
  • miriști
  • miriștii
plural
  • miriști
  • miriștilor
vocativ singular
plural