MIRIȘTE, miriști, s. f. Cîmp de pe care s-au secerat păioasele, rămînînd în pămînt rădăcina și partea de jos a tulpinilor; (cu sens colectiv) totalitatea tulpinilor retezate, rămase pe pămînt după seceriș. Tot tîrgul s-a adunat pe miriștea din fața regimentului, în lungul drumului. SADOVEANU, O. VI 231. După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. Miriștea arămie se întindea nesfîrșită. REBREANU, R. I 70.