miriște sf [At: MOXA, ap. GCR I, 61/5 / V: (reg) mer~ / Pl: ~ti, ~, (reg) ~turi / E: bg мерище] 1 Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale Si: (reg) miriștină (1). 2 (Csc) Părți inferioare ale tulpinilor de cereale rămase în pământ după recoltare Si: (reg) miriștină (2).