mir⁶ sm vz mire

mireasă sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/4 / V: (reg) ~ază / Pl: ~ese / E: mire¹ + -easă] 1 Femeie în ziua, sau în preajma zilei căsătoriei sale Si: (reg) miră⁴. 2 (Îs) Dansul (sau hora, jocul) ~esei Dans popular care se joacă în timpul nunții. 3 (îas) Melodie după care se execută mireasa (2). 4 (Îe) A plânge ca o ~ A plânge mult și fară rost. 5 (Pop; îe) A sta ca o ~ A sta degeaba. 6 (Îae) A fi timid. 7 (Îe) A mânca ca o ~ A mânca foarte puțin. 8 (Pop; îe) A sta (de) parcă i-a murit ~sa A sta supărat. 9 (Rar; îs) -sa lumii Moarte. 10 (Bis; îs) ~sa lui Dumnezeu (sau a Domnului, rar, a cerului) Călugăriță. 11 (Bis) Biserică creștină. 12 (Fig, gmț) Sabie. 13 Personaj din diferite jocuri populare. 14 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele verzi-gălbui, purpurii închis sau roșii, cu flori albe sau purpurii, dispuse în spic, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) poala-Maicii-Precistci, urzici (Coleus Blumei).

mirează sf vz mireasă

MIREASĂ, mirese, s. f. 1. Nume dat unei femei în ziua căsătoriei, în special în cursul ceremoniilor din această zi; p. ext. logodnică. Mamă, mie mi-a venit ceasul, vreau să mă însor și mireasa mea e bună, frumoasă. DELAVRANCEA, A. 98. Din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ (Bis.) Mireasa domnului = călugăriță. Mai mult de jumătate din aceste mirese ale domnului crescuseră în casa maicii Rahila. GALACTION, O. I 316. ◊ Expr. A plînge ca o mireasă = a plînge cu foc. Plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4. A mînca ca o mireasă = a mînca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a sta degeaba. (Regional) Obicei practicat la sărbătorile de iarnă. Colindători... flăcăi ce îmblau cu țapul, cu mireasa. CONTEMPORANUL, V_I 100.

MIREASĂ² ~ese f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roșiatice și cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă

MIREASĂ¹ ~ese f. 1) Tânără în ziua nunții sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă

mireasă f. numele fetei logodite până la cununie.

mireásă f., pl. ese (d. mire. D. rom pop. ñireasă vine ung. nyirásza). Femeĭe în momentu cînd se căsătorește (în ainte de nuntă i se zice logodnică, după nuntă femeĭe, nevastă, soață orĭ soție. Numaĭ pin Trans. și Bucov. se zice mireasă îld. logodnică, după germ. braut, ceĭa ce e foarte urît).

mireasă s. f., g.-d. art. miresei; pl. mirese

mireasă s. f., g.-d. art. miresei; pl. mirese

vălul-miresei s. n.

mireasă s. f., g.-d. art. miresei; pl. mirese

vălul-miresei (bot.) s. n.

hora (horea) miresii 1. Cântec (I, 4) ceremonial de nuntă, cu mai multe variante, răspândit în Transilvania, Țara Crișurilor și Maramureș. Se cântă de către nuntași, în grup, înaintea plecării alaiului la cununie. 2. Joc* popular românesc [variantă de horă (1)], practicat în cadrul ceremonialului nupțial, în Muntenia, Oltenia și Moldova. Se joacă imediat după sosirea alaiului de la cununie și constituie unul din momentele care marchează integrarea miresei în familia mirelui; în timpul jocului mireasa și soacra mică împart daruri nuntașilor apropiați (ștergare, cămăși etc.). Are ritm binar*, mișcare vioaie și melodie proprie care se cântă și vocal de către lăutari*. Sin.: nuneasca. 3. Joc vocal din ceremonialul nupțial din Maramureș. Se joacă de către femei spre dimineață după învelitul miresei (înlocuirea cununii de mireasă cu năframa de nevastă).

hora miresii la apă, momentul ritual din ceremonialul nupțial în Muntenia. Duminică dimineața (imediat după ce a fost îmbrăcată), mireasa merge la o fântână mai îndepărtată (sau la râu) ducând o găleată împreună cu un tânăr rudă apropiată mirelui (care se numește cumnat de mână), urmată de alaiul nuntașilor și de lăutari*. Acolo scoate apă de trei ori și cu un mănunchi de busuioc stropește în cele patru puncte cardinale. În acest timp alaiul nuntașilor joacă hora. Coregrafic este o horă (1) obișnuită din repertoriul local care capătă funcția rituală în momentul respectiv.

jocul miresii pe (în) bani, moment ritual din ceremonialul nupțial în Transilvania, Țara Crișurilor și Maramureș, care marchează integrarea miresei în familia mirelui. Se produce după masa mare. Mireasa este jucată (învârtită) de rudele tinere (frați, surori, veri, verișoare) și prieteni apropiați, fiecare plătind jocul; ultimul o joacă mirele, care dă suma cea mai mare. Banii adunați aparțin în exclusivitate miresei. Din punct de vedere coregrafic este o variantă simplă, fragmentată, de învârtită* iute. Ritmul este binar* și mișcare vioaie. Are în general melodie proprie de circulație zonală.

GROTA MIRESEI, lac carsto-salin în orașul Slănic, jud, Prahova, cantonat în mijlocul Muntelui de Sare; supr.: 1.300 m²; ad. max.: 32 m. Rezervație naturală.

MOVILA MIRESII 1. Lac clastocarstic (de crov), situat în Câmpia Brăilei, în arealul com. cu același nume; 1,8 km²; ad. max.: 11 m. Conține apă sărată, sulfatată, sodică și nămol sapropelic pe fund, cu calități terapeutice. 2. Com. în jud. Brăila, situată în Câmpia Brăilei; 4.241 loc. (2000). produse alim. (brânzeturi). Localitate cu potențial balneoclimateric, pe terit. căruia se află mai multe lacuri clastocarstice (Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutu Alb ș.a.) cu ape sărate, sulfatate, sodice, cu nămol sapropelic pe fund, cu calități terapeutice.

Mire, -a, -asa, -asca v. Miron II 1, 5.

CHLOROPHYTUM Ker-Gawl., CLOROFITUM, CRIN VERDE, VOALUL MIRESEI, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia, Africa și America tropicală, peste 50 specii, vivace, cu rizomi scurți, cărnoși și rădăcini îngroșate în formă de tuberculi. Frunze liniare, ascuțite, radiculare, caniculate, cu dungi longitudinale, albe-gălbui, lucioase, recurbate de la jumătate, lungi de cca 50 cm și late de 5 cm. Tulpinile florale, pendente, poartă rozete de frunze cu rădăcini aeriene care se pot separa în vederea înmulțirii.

COLEUS Lour., URZICUȚĂ, MIREASĂ, fam. Labiatae. Gen originar din, Africa și Asia tropicală, cca 120 specii, vivace, în sere și interioare, anuale în cultura de cîmp, în zonele temperate. Tulpina (cca 15-80 cm înălțime) erectă sau pendentă, împreună cu ramificațiile în 4 muchii. Frunze opuse, mari, cordiforme, cu margine dințată, adînc-ondulate sau plane, cu un colorit deosebit, roșu, galben, brun, verde, unicolore, panașate. Flori mici, nesemnificative, dispuse în spice terminale, erecte sau raceme, albe, albastre, purpurii, mov.

a scoate mireasa expr. (provenită din tirul cu pușca la bâlci) a reuși, a câștiga; a i se împlini o dorință.

FRATE-DE-MIREASĂ s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

HORA MIRESEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

MIREASĂ s. v. primulă.

MIREASĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriță; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriță. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.

frate-de-mireasă s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

HORA MIRESEI s. nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

mireasă s. v. PRIMULĂ.

MIREASĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului = călugăriță, maică, monahă, monahie, mireasa lui Dumnezeu; mireasa lui Dumnezeu = călugăriță, maică, monahă, monahie, mireasa Domnului. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.

MIREÁSĂ s. f. I. 1. Nume purtat de femeie în ziua (sau în preajma zilei) căsătoriei sale; (regional) miră⁴. Iasă mirele din cămara sa și mireasa din cămara mirelui ei. DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/4, cf. ASACHI, S. L. II, 61, ALEXANDRESCU, M. 396. Iar în urmă-le călare, Vine-o mândră fată mare gătită de măritare. Ea-i mireasa unui crai. ALECSANDRI, P. II 51 cf. 101, id. T. II, 180. Tu să fii a mea mireasă Dulce mîndră-mpărăteasă. BOLINTINEANU, O. 89. Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. Iar tu să-mi fii mireasă, id. ib. 172. O îmbracă cu niște haine ca de mireasă. ISPIRESCU, L. 179. E frumoasă și mireasa. COȘBUC, P. II, 66. Poala lungă a rochiei ei de mireasă, scria pe pământ valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. ANGHEL, PR. 21. Voinea s-a întors. . . cu tot ce trebuie unei mirese și unei nunți domnești. GALACTION, O. 71, cf. CAMIL PETRESCU, T. II, 36. Sună frumos Discursurile astea mieroase Ca o trenă de mireasă. BARANGA, V. A. 16. Numai rar cînd iese-n sat Pune-o mască prietenoasă Și-i sfios ca o mireasă, V. ROM. mai 1954, 224, cf. iulie 1954, 226. Nu mi-ar fi bănat dacă s-ar fi măritat De-aici al treile sat, Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. ALECSANDRI, P. P. 303. [Marama] să fie și de mătasă, Numai să fie de aici din casă, De la cinstita mireasă. POP., ap. GCR II, 312, cf. 293, 316. De frumoasă ești frumoasă Ș-ai fi bună de mireasă. JARNIK-BÎRSEANU, D. 427. Cînd merge mirele cu nuntașii să ia mireasa, nu i se dă drumu în ogradă. ȘEZ. I, 33. Mireasa-i cu peteală. MAT. FOLK. 1502, cf. 1497. Hei, tu dragă de mnireasă, cată tu ce tîrguiești. ȚIPLEA, P. P. 92. Frundzî verd’i d’i cireașă, Dulci-i gura d'i mnireazî, Ca o buobă di cireașî. ARH. FOLK. V, 147, cf. 130, M, 54, ALRM I/II h 359. Mirele nu se plînge cînd mireasa e prea frumoasă. ZANNE, P. IV, 449. Vai de mireasă, cînd nu-i mirele. id. ib. 450. Pînă a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. id. ib. 451. Mireasa nimerește masa (= cînd ai nevoie, îndrăznești fără a aștepta să fii poftit). Cf. id. ib. 450. ◊ (Printr-o lărgire a sensului) Vreau să mă însor, și mireasa mea e bună, frumoasă. DELAVRANCEA, A. 98. Altă mireasă, afară de Florica vădanei lui Maxim, n-ai găsit cîtu-i satul de mare? REBREANU, I. 91. ◊ Dansul (sau hora, jocul) miresei = numele unui dans popular (care se joacă în timpul nunții). Cf. PAMFILE, J. III, 13, SEVASTOS, N. 281. De-a mirele și mireasa v. m i r e¹. ◊ E x p r. A plînge ca o mireasă = a plînge tare, cu foc. Cf. CREANGĂ, A. 4, CADE, DL, DM. A sta ca o mireasă = a) a nu lucra nimic, a sta degeaba. Cf. CADE, DL, DM; b) a fi timid. A mînca ca o mireasă = a mînca foarte puțin. Cf. DL, DM. Stă parcă i-a murit mireasa = stă supărat. ◊ F i g. Moartea-i mireasă, Mormîntu-i casă, Viermii sînt nași, Hai la vrăjmași. HASDEU, R. V. 164. Iubito, cu fața de mort Mireasă pe tron Cu grai monoton în visul meu te port. BACOVIA, O. 133. Mireasa lumii = moartea. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mîndră crăiasă, A lumei mireasă. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ (În limbajul bisericesc) Mireasa lui Dumnezeu (sau a Domnului, rar, a cerului) = călugăriță. Și iarăși călugărița să cheamă mireasa lui Dumnedzău. PRAV. 196. Berta. . . Ai hotărît să fii a cerului mireasă. I. NEGRUZZI, S. VI, 611. Mai mult de jumătate din aceste mirese ale Domnului crescuseră, ucenice, în casa maicei Rahila. GALACTION, O. 316. ♦ (În limbajul bisericesc) Biserica creștină. [Hristos] iaste cap s[î]ntei besearici, miresii sale. DOSOFTEI, ap. GCR I, 209/18. ♦ F i g. (Glumeț) Sabie. Cf. DDRF. Mă întorsei iară pe plai cu mireasa pe sub strai. POP., ap. id. ib. 2. Personaj din diferite jocuri populare. De sărbătorile de iarnă cocea mătușa Sâftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători . . . , flăcăi ce umblau cu țapul, cu mireasa. CONTEMPORANUL, V, 100. Intră un general, un căpitan . . . un mire, o mireasă . . . apoi țiganul cu ursul. PAMFILE, CR. 194. Drăgaica se joacă așa: 4 femei, una numită mireasă, una gîrgălanciu și 2 schimbătoare. H II 246. II. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele verzi-gălbui, purpuriu închis sau roșii, cu flori albe sau purpurii, dispuse în spic, cultivată ca plantă ornamentală; (regional) urzici, poala-maicii-precista (Coleus Blumei). Cf. SĂGHINESCU, S. 96, ȘEZ. XV, 87, ȚOPA, C. 223, PANȚU, PL. 310. – Pl.: mirese. - Și: (regional) mireáză s. f. – Mire¹ + suf. -easă.