4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei).Mire + suf. -easă.

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei).Mire + suf. -easă.

mirea sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 264/4 / V: (reg) ~a / Pl: ~ese / E: mire1 + -easă] 1 Femeie în ziua, sau în preajma zilei căsătoriei sale Si: (reg) miră4. 2 (Îs) Dansul (sau hora, jocul) ~esei Dans popular care se joacă în timpul nunții. 3 (îas) Melodie după care se execută mireasa (2). 4 (Îe) A plânge ca o ~ A plânge mult și fară rost. 5 (Pop; îe) A sta ca o ~ A sta degeaba. 6 (Îae) A fi timid. 7 (Îe) A mânca ca o ~ A mânca foarte puțin. 8 (Pop; îe) A sta (de) parcă i-a murit ~sa A sta supărat. 9 (Rar; îs) -sa lumii Moarte. 10 (Bis; îs) ~sa lui Dumnezeu (sau a Domnului, rar, a cerului) Călugăriță. 11 (Bis) Biserică creștină. 12 (Fig, gmț) Sabie. 13 Personaj din diferite jocuri populare. 14 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele verzi-gălbui, purpurii închis sau roșii, cu flori albe sau purpurii, dispuse în spic, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) poala-Maicii-Precistci, urzici (Coleus Blumei).

mirea sf vz mireasă

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume dat unei femei în ziua căsătoriei, în special în cursul ceremoniilor din această zi; p. ext. logodnică. Mamă, mie mi-a venit ceasul, vreau să mă însor și mireasa mea e bună, frumoasă. DELAVRANCEA, A. 98. Din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ (Bis.) Mireasa domnului = călugăriță. Mai mult de jumătate din aceste mirese ale domnului crescuseră în casa maicii Rahila. GALACTION, O. I 316. ◊ Expr. A plînge ca o mireasă = a plînge cu foc. Plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4. A mînca ca o mireasă = a mînca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a sta degeaba. (Regional) Obicei practicat la sărbătorile de iarnă. Colindători... flăcăi ce îmbiau cu țapul, cu mireasa. CONTEMPORANUL, VI 100.

MIREÁSĂ1 ~ése f. 1) Tânără în ziua nunții sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă

MIREÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roșiatice și cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă

mireasă f. numele fetei logodite până la cununie.

mireásă f., pl. ese (d. mire. D. rom pop. ñireasă vine ung. nyirásza). Femeĭe în momentu cînd se căsătorește (în ainte de nuntă i se zice logodnică, după nuntă femeĭe, nevastă, soață orĭ soție. Numaĭ pin Trans. și Bucov. se zice mireasă îld. logodnică, după germ. braut, ceĭa ce e foarte urît).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése

mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése

vălul-mirései (bot.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRATE-DE-MIREÁSĂ s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriță; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriță. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.

MIREÁSĂ s. v. primulă.

frate-de-mirea s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

HORA MIRESEI s. nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

arată toate definițiile

Intrare: Mireasa
Mireasa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mireasa
Intrare: frate-de-mireasă
frate-de-mireasă substantiv masculin compus
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frate-de-mirea
  • fratele-de-mirea
plural
  • frați-de-mirea
  • frații-de-mirea
genitiv-dativ singular
  • frate-de-mirea
  • fratelui-de-mirea
plural
  • frați-de-mirea
  • fraților-de-mirea
vocativ singular
plural
Intrare: mireasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirea
  • mireasa
plural
  • mirese
  • miresele
genitiv-dativ singular
  • mirese
  • miresei
plural
  • mirese
  • mireselor
vocativ singular
plural
Intrare: vălul-miresei
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălul-miresei
plural
genitiv-dativ singular
  • vălului-miresei
plural
vocativ singular
plural

vălul-miresei

  • 1. botanică Plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis).
    surse: DEX '09

etimologie: