opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.

MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.

mirean2 sm vz mreană

mirean1, ~ă [At: CORESI, EV. 286 / Pl: ~eni, ~ene / E: slv миргаиниъ] 1-2 smf, a (Îoc preot sau călugăr, călugăriță) (Persoană) care nu aparține clerului Si: laic. 3 sm (înv; îoc călugăr, îs) Preot (saupopă) ~ Preot căsătorit. 4 a De lume Si: lumesc, laic. 5 smf (Fig; udp „în”, indicând domeniul) Persoană lipsită de pregătire Si: profan.

MIREÁN, mireni, s. m. (în opoziție cu cleric) Credincios care nu aparține clerului; laic. Șezînd pe iarbă, împreună cu părinții lor și preuți și mireni. CREANGĂ, A. 129. Călugărul Dan se visase mirean. EMINESCU, N. 49.

MIREÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Creștin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu

MIREÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu

mirean a. 1. de mir, lumesc: clerul mirean. [Slav. MIRĭANINŬ]. ║ m. laic, profan.

mireán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (vsl. mirĭaninŭ, d. mirŭ, lume. V. mir 3). Persoană care nu face parte din cler, laic, profan (civil saŭ militar). Ca adj. se zice numaĭ mirenesc orĭ de mir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mireán adj. m., s. m., pl. miréni; adj. f., s. f. mireánă, pl. miréne

mireán s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mireánă, g.-d. art. mirénei, pl. miréne

mirean.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIREÁN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ și o față bisericească.) 2. adj. v. laic.

MIREAN adj. laic, lumesc, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Mirean ≠ cleric

Intrare: mirean (adj.)
mirean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirean
  • mireanul
  • mireanu‑
  • mireană
  • mireana
plural
  • mireni
  • mirenii
  • mirene
  • mirenele
genitiv-dativ singular
  • mirean
  • mireanului
  • mirene
  • mirenei
plural
  • mireni
  • mirenilor
  • mirene
  • mirenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mirean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirean
  • mireanul
  • mireanu‑
plural
  • mireni
  • mirenii
genitiv-dativ singular
  • mirean
  • mireanului
plural
  • mireni
  • mirenilor
vocativ singular
  • mireanule
  • mirene
plural
  • mirenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mirean, -ă mirean (2) mireană

  • 1. (Persoană) care nu aparține clerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: laic lumesc antonime: cleric 2 exemple
    exemple
    • Șezînd pe iarbă, împreună cu părinții lor și preuți și mireni. CREANGĂ, A. 129.
      surse: DLRLC
    • Călugărul Dan se visase mirean. EMINESCU, N. 49.
      surse: DLRLC

etimologie: