18 definiții pentru miracol miracul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÁCOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.

MIRÁCOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.

miracol sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~e sni, ~cul (Pl: ~cule, rar, sm ~culi) / Pl: ~le / E: lat miraculum, it miracolo, fr miracle] 1 Fenomen supranatural Si: minune. 2 (Pgn) Fapt, fenomen ieșit din comun. 3 (Ccr) Reprezentare teatrală din evul mediu, cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.

MIRÁCOL, miracole, s. n. Minune. În mijlocul acestui vis, împrăștiate pe fața pămîntului, se află satele... Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238. Știu că nu putem face miracole. C. PETRESCU, Î. II 88. L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76. – Variantă: mirácul (NEGRUZZI, S. I 256) s. n.

MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].

MIRÁCOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune. 2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)

MIRÁCOL ~e f. 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle[1]

  1. Var. miracul LauraGellner

MIRÁCUL s. n. v. miracol.

*mirácul n., pl. e (lat. miráculum. V. minune). Minune, prodigiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÁCOL s. minune, (înv. și reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un ~.)

MIRACOL s. minune, (înv. și reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întîmplat un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIRACOLE (< fr. miracle ; lat. miraculum, minune) Manifestări teatrale, practicate în evul mediu, ce cuprind în subiectul lor elemente religioase și istorice, cum și intervenția unor forțe supranaturale. Apar la începutul secolului al XIV-lea. Scrise în versuri, ele erau interpretate de copii, în cuprinsul catedralei, iar mai apoi de confrerii, pe scene ambulante.

Intrare: miracol
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miracol
  • miracolul
  • miracolu‑
plural
  • miracole
  • miracolele
genitiv-dativ singular
  • miracol
  • miracolului
plural
  • miracole
  • miracolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miracul
  • miraculul
  • miraculu‑
plural
  • miracule
  • miraculele
genitiv-dativ singular
  • miracul
  • miraculului
plural
  • miracule
  • miraculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miracol miracul

  • 1. Fenomen supranatural; fapt, fenomen uimitor, extraordinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: minune attach_file 3 exemple
    exemple
    • În mijlocul acestui vis, împrăștiate pe fața pămîntului, se află satele... Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238.
      surse: DLRLC
    • Știu că nu putem face miracole. C. PETRESCU, Î. II 88.
      surse: DLRLC
    • L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. Reprezentare teatrală din Evul Mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.
    surse: DN

etimologie: