MIOPIE, miopii, s. f. Tulburare a vederii caracterizată prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distanță; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.

miop, ~oapă [At: PONI, F. 392 / P: mi-op / Pl: V, ~oape / E: fr myope] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de miopie Si: (reg) chiomb 3-4 av Ca și cum ar suferi de miopie. 5-6 smf, a (Fig) (Persoană) care este lipsită de perspicacitate. 7-8 smf, a (Fig) (Persoană) care are vederi înguste.

miopie sf [At: LM / P: mi-o~ / Pl: ~ii / E: fr myopie] Afecțiune a vederii caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele de la distanță Si: (rar) miopism.

MIOPIE, miopii, s. f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.

MIOP, -OAPĂ, miopi, -oape, adj. Care suferă de miopie, bolnav de miopie. Clipi din ochii miopi. DUMITRIU, B. F. 82. Era miop și, pentru că nu voia să poarte ochelari, ținea ochii foarte aproape de hîrtie cînd lucra. STANCU, U.R.S.S. Aveau înainte un individ timid și miop, cu înfățișare neînsemnată. C. PETRESCU, C. V. 184. ◊ (Substantivat) Nu existase nimic pentru el, ca un peisaj pentru miop. CAMIL PETRESCU, U. N. 159. Milescu, cu minunata însușire a firii lui de miop, intră în sufletul Nataliei. D. ZAMFIRESCU, R. 160. ♦ Fig. Care nu vede desfășurarea lucrurilor în viitor, lipsit de pătrundere, fără perspectivă. – Pronunțat: mi-op.

MIOPIE, miopii, s. f. Defect al vederii, care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge obiectele situate la depărtare, datorită faptului că imaginea se formează înaintea retinei. Cu toată miopia, recunoscu îndată, în perete, tabloul. C. PETRESCU, Î. 215. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea ansamblul lucrurilor, lipsă de perspectivă; mărginire.

MIOP, -OAPĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de miopie. ♦ (Fig.) (Om) mărginit, fără perspectiva viitorului. [Pron. mi-op. / cf. fr. myope, lat., gr. myops < gr. myein – a închide, ops – ochi].

MIOPIE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; vedere scurtă; miopism. ♦ (Fig.) Mărginire, lipsă de perspectivă în judecarea situațiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie].

MIOP, -OAPĂ adj., s. m. f. 1. (suferind) de miopie. 2. (fig.) (om) mărginit, fără perspectiva viitorului. (< fr. myope, gr. myops)

MIOPIE s. f. 1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie. 2. (fig.) lipsă de perspectivă. (< fr. myopie)

MIOP ~oapă (~opi, ~oape) și substantival 1) Care are miopie; atins de miopie. 2) fig. Care este lipsit de clarviziune; lipsit de perspicacitate. Politică ~oapă. [Sil. mi-op] /<fr. myope

MIOPIE f. 1) Defect al vederii constând în imposibilitatea de a vedea distinct obiectele aflate la distanță. 2) fig. Lipsă de perspicacitate. ~ intelectuală. [G.-D. miopiei; Sil. mi-o-] /<fr. myopie

miop a. și m. care are vederea scurtă.

miopie f. 1. vedere scurtă; 2. fig. mărginire intelectuală.

*mióp, -oápă s. și adj. (vgr. myops, [d. myo, închid ochiĭ, cum fac puțin miopiĭ cînd vor să vadă maĭ bine] și ops, opós, față, aspect. V. ciclop). Care are vederea scurtă, scurt de vedere. Fig. Mărginit, prost. V. prezbit.

*miopíe f. (vgr. myopia). Defectu de a fi miop. V. prezbitie.

miop adj. m., s. m., pl. miopi; adj. f., s. f. mioapă (desp. mi-oa-), pl. mioape

miopie (desp. mi-o-) s. f., art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile (desp. -pi-i-)

miop adj. m., s. m., pl. miopi; adj. f., s. f. mioapă (mi-oa-), pl. mioape

miopie (mi-o-) s. f., art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile

miop adj. m., s. m., pl. miopi; f. sg. mioapă, pl. mioape

miopie s. f. (sil. mi-o-), art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile

miop (i-o)

MIOP adj., s. (înv. și pop.) ponivos, (Mold.) chiomb. (Om ~.)

MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.

miop, mioapă adj., s.m., s.f. (med., med. vet.) hipometrop, <înv. și pop.> ponivos, <reg.> chiomp, găinatic, obidnic. Este miop din copilărie.

miopie s.f. (med., med. vet.) hipometropie, miopism, <pop.> orbul găinii (v. orb¹), orbul găinilor (v. orb¹), vedere scurtă. O persoană care suferă de miopie nu distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare.

MIOP adj., s. (înv. și pop.) ponivos, (Mold.) chiomb. (Om ~.)

MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.

Miop ≠ prezbit

MIOP, -OÁPĂ adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de miopie; (popular) scurt de vedere; (regional) chiomb. La miopi ochiul este prea convergent și imaginea obiectelor, așezate la distanța viziunii distincte, se formează în umoarea stecloasă dinaintea retinei. PONI, F. 392. Milescu, cu minunata însușire a firii lui de miop, intră în sufletul Nataliei. D. ZAMFIRESCU, R. 160. Nu existase nimic, pentru el, ca un peisaj pentru miop. CAMIL PETRESCU, U. N. 159. Păru că descifrează cine știe ce inscripție herogrifă, cu atenție concentrată de egiptolog miop. C. PETRESCU, C. V. 11, cf. 184. Era miop și, pentru că nu voia să poarte ochelari, ținea ochii foarte aproape de hîrtie cînd lucra. STANCU, U.R.S.S. 43. Tînărul, puțin miop, scria cu fața apropiată de caiet. V. ROM. septembrie 1955, 62. ◊ Fig. Luceafărul se clatină-n apus, Iar seara ne învăluie, mioapă. BENIUC, C. P. 42. ◊ (Adverbial) Se apleacă ba spre unul, ba spre altul, dibuind miop o față de om dispus să-i dea lămuririle de care avea nevoie. V. ROM. martie 1954, 38. ♦ F i g. Persoană lipsită de perspicacitate, cu vederi înguste. Nici n-ai să bagi de seamă, că ai să fii miop ca toți părinții, unde și cînd încetează copilăria. BRĂESCU, V. 19. - Pronunțat: mi-op. – Pl.: miopi, -oape. – Din fr. myope.

MIOPIE s. f. Stare patologică a vederii, caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate la distanță; (rar) miopism, (popular) vedere scurtă. Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Cu toată miopia recunoscu îndată, în perete, tabloul. C. PETRESCU, Î. II, 215, cf. ARGHEZI, C. J. 188, DER. - Pronunțat: mi-o-. – Pl.: miopii. – Din fr. myopie.