minimalizare sf [At: RALEA, S. T. II, 212 / Pl: ~zări / E: minimaliza] 1 Diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva Si: subapreciere. 2 Minimizare (1).

MINIMALIZARE s. f. Acțiunea de a minimaliza.

MINIMALIZARE s.f. Acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei. [< minimaliza].

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora nejustificat valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

minimaliza vt [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 9 / Pzi: ~zez / E: minimal + -iza] 1 A reduce la minimum valoarea, importanța cuiva sau a ceva, tratând ca pe un lucru lipsit de importanță Si: a bagateliza, a subaprecia. 2 A minimiza.

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora pe nedrept valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A micșora pe nedrept valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei etc.; a bagateliza. V. desconsidera, deprecia.

MINIMALIZA vb. I. tr. A reduce la minimum, a micșora (ne)justificat importanța, valoarea unei persoane, a unui lucru etc.; a bagateliza. [< germ. minimalisieren].

MINIMALIZA vb. tr. a reduce la minim, a micșora importanța, valoarea; a subaprecia; a minimiza (1). (< germ. minimalisieren)

A MINIMALIZA ~ez tranz. (valoarea unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la minimum; a subaprecia pe nedrept. /minimal + suf. ~iza

minimalizare s. f., g.-d. art. minimalizării; pl. minimalizări

minimalizare s. f., g.-d. art. minimalizării; pl. minimalizări

minimalizare s. f., g.-d. art. minimalizării; pl. minimalizări

minimaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. minimalizez, 3 minimalizează; conj. prez. 1 sg. să minimalizez, 3 să minimalizeze

minimaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 minimalizează

minimaliza vb., ind. prez. 1 sg. minimalizez, 3 sg. și pl. minimalizează

MINIMALIZARE s. bagatelizare, subapreciere, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanței unui lucru.)

MINIMALIZARE s. subapreciere, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanței unui lucru.)

MINIMALIZA vb. a bagateliza, a subaprecia, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)

MINIMALIZA vb. a bagateliza, a subaprecia, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)

A minimaliza ≠ a supraaprecia, a supraevalua, a supraestima

MINIMALIZARE s. f. Acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; diminuare la extrem, subapreciere. V. b a g a t e l i z a r e. O minimalizare, o batjocură subțire a lucrurilor, ieșită din prea mult orgoliu. RALEA, S. T. II, 212. Minimalizarea rolului activ, creatoral poetului. V. ROM. ianuarie 1954, 177. Pl.: minimalizări. – V. minimaliza.

MINIMALIZA vb. I. T r a n z. A reduce (la minimum) valoarea, importanța cuiva sau a ceva, a trata ca pe un lucru lipsitde importanță; a subaprecia. V. bagateliza. Cf. L. ROM. 1959, nr. 5, 9. Au fost scoase în evidență titluri ale vastei bibliografii sadovediene. pe care . . . istoriografia burgeză le-a ignorat. V. ROM. aprilie 1960, 54. – Prez. ind.: minimalizez. – Minimal + suf. -iza.