38 de definiții pentru minge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: míngie s. f.] – Cf. sl. mêč.

MÍNGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: míngie s. f.] – Cf. sl. mêč.

minge sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~nce, ~ncie (reg) menge, mice, micie, mige, ~gie / Pl: ~ngi / E: ns cf sl мꙗч] 1 Obiect sferic, rar oviodal, de diverse mărimi, confecționat din cauciuc, piele, material plastic etc., umplut cu aer, cu păr, cu câlți etc. și folosit în diverse jocuri sportive Si: (reg) cotcă, hapuc, loptă, surducă. 2 (Îcs) D-ea ~a în afară, de-a mincea-n opt și-n șase, de-a ~a pă (sau în) țăl, ~a pă fugă Oină. 3 (Îcs) De-a ~a sau ~a călărită, de-a ~a-n cer, de-a mincea-n găurele, de-a ~a-n perete, mincea-n perghel, de-a mincea-n vacă Jocuri cu mingea (1) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Mar, Buc) Cocoloș de mămăligă sau de pământ. 5 (Reg) Ghem de lână.

MÍNGE, mingi, s. f. Obiect (mai ales) sferic, de diferite mărimi, uneori elastic, făcut din cauciuc, piele, celuloid, pînză etc., umplut de obicei cu aer și folosit în diferite jocuri sportive. După minge și după cerc alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. În momentul acesta sare o minge de ping-pong în scenă. SEBASTIAN, T. 83. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. ♦ Joc (de copii) la care se folosește acest obiect. Cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80. – Variantă: (învechit și regional) mínce (NEGRUZZI, S. I 125) s. f.

MÍNGE ~i f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucărie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. ~ de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. mĕci

minge f. mic glob elastic cu care se joacă copiii. [Și mince = slav. *MẼČĬ, cf. ceh. MIČ].

mínge și (nord) mínce f. (vsl. mencĭ, minge, d. menkŭkŭ, moale; bg. méčka, gogoloș de brînză cu pîne; sîrb. meča, mez de pîne; rus. mĕačĭ, minge; ceh. mič, minge; ung. mancs, minge). Ghem (cocoloș, bilă, sferă) de pînză, de pele și maĭ ales de gumă cu care se joacă copiiĭ. A te juca cu mingea, a te juca cu mingea singur. A te juca la minge, a te juca cu alțiĭ la minge. – Și mice (Tec. Fc.). În Trans. și mice (rTP. 1925, 23), loptă, habuc și surducă.

MÍNGIE s. f. v. minge.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. DOOM2 nici nu listează forma mingie, ci doar minge. raduborza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minge s. f., art. mingea, g.-d. mingi, art. mingii; pl. mingi, art. mingile corectat(ă)

minge s. f., art. mingea, g.-d. art. mingii; pl. mingi, art. mingile

mínge s. f., art. míngea, g.-d. art. míngii; pl. mingi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÍNGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. și Olt.) cotcă, (Ban. și Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. și Ban.) surducă, (arg.) bășică. (Bate ~ pe maidan.)

MINGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. și Olt.) cotcă, (Ban. și Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. și Ban.) surducă, (arg.) bășică. (Bate ~ pe maidan.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mínge (míngi), s. f. – Balon. – Var. (Bucov.) mince. Sl. męčĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 318; Berneker, II, 42; Conev 104), cf. sb. mečak, rus. mjačĭ, mag. mancs.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

a pasa mingea expr. (pub.) a se eschiva, a se fofila; a evita să-și asume răspunderea.

a ridica mingea la fileu / la plasă expr. 1. (pub.) a crea condiții favorabile (cuiva) 2. (er.d. femei) a excita (un bărbat).

cu mingea la centru expr. (d. femei) gravidă.

mingea este în terenul lui... expr. (pub.) cel care trebuie să-și asume răspunderea este...

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÍNGE s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse mărimi, confecționat din cauciuc, piele, material plastic, cîrpe etc., umplut cu aer, cu păr, cu cílți etc. și folosit în diferite jocuri (sportive); (regional) cotcă, hapuc, loptă, surducă. Cercînd toți, în toate părțile, vreun leac, au merșterșuguit și această, de au aflat tavlie și minciia și păcii și alte multe giucării. HERODOT (1 645), 41, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 236. Cu copiii mă certam, Minei, arșicele jucam. MUMULEANU, C. 146/18, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de crista. CARAGIALE, O. I, 276, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, TDRG. Părul de bou nu-l întrebuințează deât copiii mici, făcîndu-și din el mingea. PAMFILE, I. C. 3, cf. ȘĂINEANU, D. U. După minge și după cerc, alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. 306, cf. C. PETRESCU, C. V. 128. Răspunde în treacăt, în timp ce se apleacă după minge. SEBASTIAN, T. 83. Pe păretele din spatele biuroului trei panoplii. . . cea din mijloc, mai puțin marțială, alcătuită din două rachete de tenis cu presele lor și o rețea cu mingi albe. TEODOREANU, M. II, 23. Atunci ia racheta ea și el mingile. ARGHEZI, C. J. 16. Ce nu aveau ei acolo? Scrînciob, mingi de toate mărimile, paralele și capră de gimnastică. BENIUC, M. C. I, 71. Prinde mince, se spune despre cei care umblă după lucruri de nimic. Cf. ZANNE, P. IV, 448. ◊ (Ca termen de comparație) Ca pre o mince de copil îl arunca. NEGRUZZI, S. I, 125. Sînt un soi de vagabond. . . aruncat din post în post ca o minge. ALECSANDRI, T. 369. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. ISPIRESCU, L. 108. [Veverița] îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr în alt copac și se pierdu în frunziș. SĂM. VI, 336. Ca o minge se prăvale, Se coboară și se suie Prin hîrtoapele din vale; Uite-l nu e, uite-l nu e! TOPÎRCEANU, M. 27. Un nor rotund ca o minge, părea de zăpadă. SAHIA, N. 86. S-o arunci în sus, ca pe o mingie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 129. Zmeul a tăiat cît clipești o căpătínă de acestea, au luat-o în mîni ca pe o minge și s-au dus. . . acasă. SBIERA, P. 180. D-a mingea în afară (ALR II 4348/353) sau de-a mincea-n opt și-n șase (ib. 4 348/172), de-a mingea pă (sau în) țăl (ib. 4 348/272, 346), mingea pă fugă (ib. 4 348/182) = oină. De-a mingea sau mingea călărită (H VII 172), de-a mingea-n cer (ALR II 4381/784), de-a mincea-n găurele (ib. 4381/182), de-a mingea-n perete (ib. 4347/987), mincea-n perghel (H, XII 176), de-a mincea-n vacă (ALR II 4381/182) = nume dat unor jocuri cu mingea (1), nedefinite mai de aproape. Foarte bine. . . Cum vrei să ne batem? De-a mingea, ori de-a baba-oarba? ALECSANDRI, T. I, 205, cf. PAMFILE, J. III, 16, H I 350, II 82, 101, 119, 208, III 38, X 378, 454, 467, XVI 161, XVIII 27, 147, 262, ȘEZ. II, 62. El nu se juca cu ceilalți prunci, de-a caii și de-a minja. MERA, L. B. 92. Ne jucăm de-a micea. MAT. DIALECT, i, 181. De-a mingea-n cuc v. c u c. ♦ Joc cu mingea (1). Dumineca, cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80. 2. (Prin Maram. și Bucov.) Cocoloș de mămăligă sau de pămînt. Cf. ALR II 3 527/353, 386. ♦ (Regional) Ghem de lînă. Cf. ALR II, 3 527/172, 386, 682, 705, 762, 876. - Pl. : mingi. – Și: (învechit și regional) mince, míncie, (regional) míngíe, míge (ALR I 1699/590), mice, micie (H X 467, XVIII 27, 262, ALR 11 699/18,229), ménge (ALR I 1699/885) s. f. – Dintr-un cuvînt slav neatestat, pentru care cf. slav. m ê č, v. rus. м и ч ь.

Intrare: minge
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minge
  • mingea
plural
  • mingi
  • mingile
genitiv-dativ singular
  • mingi
  • mingii
plural
  • mingi
  • mingilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mingie
  • mingia
plural
  • mingii
  • mingiile
genitiv-dativ singular
  • mingii
  • mingiei
plural
  • mingii
  • mingiilor
vocativ singular
plural
mincie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mige
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mince
  • mincea
plural
  • minci
  • mincile
genitiv-dativ singular
  • minci
  • mincii
plural
  • minci
  • mincilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minge, mingisubstantiv feminin

  • 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: balon
    • format_quote După minge și după cerc alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. DLRLC
    • format_quote În momentul acesta sare o minge de ping-pong în scenă. SEBASTIAN, T. 83. DLRLC
    • format_quote Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. DLRLC
  • 2. Joc cu mingea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.