27 de definiții pentru minge mingie mince (cel mult 20 afișate)

Articole pe această temă:

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: míngie s. f.] – Cf. sl. mêč.

MÍNGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: míngie s. f.] – Cf. sl. mêč.

minge sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~nce, ~ncie (reg) menge, mice, micie, mige, ~gie / Pl: ~ngi / E: ns cf sl мꙗч] 1 Obiect sferic, rar oviodal, de diverse mărimi, confecționat din cauciuc, piele, material plastic etc., umplut cu aer, cu păr, cu câlți etc. și folosit în diverse jocuri sportive Si: (reg) cotcă, hapuc, loptă, surducă. 2 (Îcs) D-ea ~a în afară, de-a mincea-n opt și-n șase, de-a ~a pă (sau în) țăl, ~a pă fugă Oină. 3 (Îcs) De-a ~a sau ~a călărită, de-a ~a-n cer, de-a mincea-n găurele, de-a ~a-n perete, mincea-n perghel, de-a mincea-n vacă Jocuri cu mingea (1) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Mar, Buc) Cocoloș de mămăligă sau de pământ. 5 (Reg) Ghem de lână.

MÍNGE, mingi, s. f. Obiect (mai ales) sferic, de diferite mărimi, uneori elastic, făcut din cauciuc, piele, celuloid, pînză etc., umplut de obicei cu aer și folosit în diferite jocuri sportive. După minge și după cerc alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. În momentul acesta sare o minge de ping-pong în scenă. SEBASTIAN, T. 83. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. ♦ Joc (de copii) la care se folosește acest obiect. Cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80. – Variantă: (învechit și regional) mínce (NEGRUZZI, S. I 125) s. f.

MÍNGE ~i f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucărie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. ~ de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. mĕci

minge f. mic glob elastic cu care se joacă copiii. [Și mince = slav. *MẼČĬ, cf. ceh. MIČ].

mínge și (nord) mínce f. (vsl. mencĭ, minge, d. menkŭkŭ, moale; bg. méčka, gogoloș de brînză cu pîne; sîrb. meča, mez de pîne; rus. mĕačĭ, minge; ceh. mič, minge; ung. mancs, minge). Ghem (cocoloș, bilă, sferă) de pînză, de pele și maĭ ales de gumă cu care se joacă copiiĭ. A te juca cu mingea, a te juca cu mingea singur. A te juca la minge, a te juca cu alțiĭ la minge. – Și mice (Tec. Fc.). În Trans. și mice (rTP. 1925, 23), loptă, habuc și surducă.

MÍNGIE s. f. v. minge.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. DOOM2 nici nu listează forma mingie, ci doar minge. raduborza

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mínge s. f., art. míngea, g.-d. art. míngii; pl. mingi, art. míngile

mínge s. f., art. míngea, g.-d. art. míngii; pl. mingi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍNGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. și Olt.) cotcă, (Ban. și Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. și Ban.) surducă, (arg.) bășică. (Bate ~ pe maidan.)

arată toate definițiile

Intrare: minge
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minge
  • mingea
plural
  • mingi
  • mingile
genitiv-dativ singular
  • mingi
  • mingii
plural
  • mingi
  • mingilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mingie
  • mingia
plural
  • mingii
  • mingiile
genitiv-dativ singular
  • mingii
  • mingiei
plural
  • mingii
  • mingiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mince
  • mincea
plural
  • minci
  • mincile
genitiv-dativ singular
  • minci
  • mincii
plural
  • minci
  • mincilor
vocativ singular
plural

minge mingie mince

  • 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: balon 3 exemple
    exemple
    • După minge și după cerc alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306.
      surse: DLRLC
    • În momentul acesta sare o minge de ping-pong în scenă. SEBASTIAN, T. 83.
      surse: DLRLC
    • Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166.
      surse: DLRLC
  • 2. Joc cu mingea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80.
      surse: DLRLC

etimologie: