mínge și (nord) mínce f. (vsl. mencĭ, minge, d. menkŭkŭ, moale; bg. méčka, gogoloș de brînză cu pîne; sîrb. meča, mez de pîne; rus. mĕačĭ, minge; ceh. mič, minge; ung. mancs, minge). Ghem (cocoloș, bilă, sferă) de pînză, de pele și maĭ ales de gumă cu care se joacă copiiĭ. A te juca cu mingea, a te juca cu mingea singur. A te juca la minge, a te juca cu alțiĭ la minge. – Și mice (Tec. Fc.). În Trans. și mice (rTP. 1925, 23), loptă, habuc și surducă.