mineri vi [At: DLR / Pzi: ~resc / E: miner¹] (Rar) A lucra în mină¹ (1).

MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mine. Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55.

miner¹, ~ă [At: AR (1835), 4730 / V: (rar) ~nier / S și: ~neur / Pl: ~i, ~e / E: fr mineur] 1 sm, (rar) , sf Muncitor calificat care lucrează într-o mină¹ (1) Si: (reg) băieș, (îdt) minar. 2 sm (Înv) Soldat care sapă mine¹ (3) Si: (înv) lagumgiu (2).

minier² sn vz miner

MINER, mineri, s. m. Lucrător calificat care lucrează într-o mină. Tovarășii dragi, tovarăși de frunte, Minerii noștri harnici de pe Jii. DEȘLIU, G. 46. Minerul a trecut numai dintr-o galerie în alta, și în urma lui pînza groasă a tenebrelor se reface, de parcă nimeni n-ar fi sfîșiat-o. BOGZA, V. J. 156.

MINER s.m. Lucrător în mină¹ (1). [Cf. fr. mineur].

MINER s. m. lucrător în mină¹ (1). (< fr. mineur)

MINER ~i m. Muncitor specializat în lucrările de mină. /<fr. mineur

miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).

*minér m. (fr. mineur, d. mine, mină, săpătură; rus. minér). Lucrător din mină, băĭaș. Soldat care sapă mine la asediŭ. V. minier.

mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, 3 sg. minerește, imperf. 1 mineream; conj. prez. 1 sg. să mineresc, 3 să minerească

mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 să minerească

mineri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 sg. și pl. minerească

miner s. m., pl. mineri

miner s. m., pl. mineri

miner s. m., pl. mineri

miner (subst.)

miner.

MINER s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)

MINER s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)

MINERÍ vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină¹ (1). Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55. - Prez. ind.: mineresc. – V. miner¹.

MINÉR¹, -Ă subst. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Muncitor calificat care lucrează într-o mină¹; (regional) băieș, (în dicționarele din secolul trecut) minar. Minerii să adusăse de pe la minile (băile) împărătești. AR (1835), 4¹/30. Acest gaz. . . face și spaima minierilor (sepătorilor de miniere). BARASCH, M. II, 212/26, cf. TULBURE, V. R. 42. Oltul cîntă ca o trîmbiță în care s-ar fi adunat tot metalul scos dinăuntrul muntelui, de patru generații de mineri. BOGZA, C. O. 124, cf. id. V. J. 156, DAVIDOGLU, M. 66. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor minerii. FRUNZĂ, Z. 31. Se coboară zi de zi Minerii în adine de mină Și tainicele bogății Le fac să iasă la lumină. DEȘLIU, M. 8, cf. 46, 62. Minerii nu uită și nu pot uita niciodată glorioasele lupte de la Lupeni din anul 1929. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 735, cf. GL. V. J. 2. S. m. 2. (Învechit) Soldat care sapă mine¹ (3); (învechit) lagumgiu. Minerii (adecă lagumgiii). N. COSTIN, LET. II, 73/21. Corpurile de sapeuri, mineuri, pontonieri și ingineuri. . ., s-au înființat tot în zilele sale. BARIȚIU, P. A. I , 359, cf. IORGA, L. I, 118. – Scris și: (după fr.) mineur. – Pl.: mineri, -e. – Și: (rar) minier s. m. – Din fr. mineur. – Minier, derivat regresiv de la minieră sau prin confuzie cu adjectivul minier.

MINIER², -Ă s. m. v. miner¹.

MINlER² s. m. v. miner¹.