2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

minciunea sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: ~de / E: minciunică css] 1-2 (Mpl; șhp) Minciunică (1-2). 3 (Mpl) Prăjitură făcută dintr-o fâșie îngustă de aluat prăjită în grăsime și pudrată cu zahăr. Si: minciună (18), minciunică (3), (rar) minciuniță (3) Vz uscățele.

MINCIUNEÁ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

MINCIUNEÁ ~éle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea

mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

minciuni vt [At: C. PETRESCU, R. DR. 136 / V: ~una / Pzi: ~nesc / E: minciună] (Reg) A minți.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobișnuit) A minți, a înșela. A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136.

MINCIUNICĂ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle, art. minciunélele

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle

minciuní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 să minciuneáscă

minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

Intrare: minciunea / minciunică
minciunea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunea
  • minciuneaua
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
minciunică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciuni
  • minciunica
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
Intrare: minciuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • minciuni
  • minciunire
  • minciunit
  • minciunitu‑
  • minciunind
  • minciunindu‑
singular plural
  • minciunește
  • minciuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • minciunesc
(să)
  • minciunesc
  • minciuneam
  • minciunii
  • minciunisem
a II-a (tu)
  • minciunești
(să)
  • minciunești
  • minciuneai
  • minciuniși
  • minciuniseși
a III-a (el, ea)
  • minciunește
(să)
  • minciunească
  • minciunea
  • minciuni
  • minciunise
plural I (noi)
  • minciunim
(să)
  • minciunim
  • minciuneam
  • minciunirăm
  • minciuniserăm
  • minciunisem
a II-a (voi)
  • minciuniți
(să)
  • minciuniți
  • minciuneați
  • minciunirăți
  • minciuniserăți
  • minciuniseți
a III-a (ei, ele)
  • minciunesc
(să)
  • minciunească
  • minciuneau
  • minciuni
  • minciuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minciunea / minciunică minciunică

etimologie:

  • Minciună + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09

minciuni

etimologie:

  • minciună
    surse: DEX '98 DEX '09