23 de definiții pentru mincinos minciunos (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.

mincinos, ~oa [At: COD. VOR. 166/30 / V: (îrg) ~ciun~ (înv) men~, menciunos, (rar) ~nțin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: minciună + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care spune minciuni (1). 3 a (Reg) Lingușitor. 4 a Care exprimă minciuni (1) Si: fals, neadevărat, neîntemeiat, (înv) mințit2 (1). 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care falsifică monede. 7 a (Înv; d. dovezi scrise, monede etc.) Falsificat. 8 a (Înv) Care a uzurpat un titlu. 9 a (Fig) Amăgitor. 10 a (Fig) Lipsit de valoare, de importanță. 11 sf (Înv; nob) Minciună (1). 12 sf (Mun) Soi de struguri, negri înainte de a se coace.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. Care minte; înclinat să spună minciuni. (Substantivat) Mincinosul nu e crezut nici cînd spune adevărul.Expr. A face sau a scoate (pe cineva) mincinos = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) că este mincinos, că a mințit. ÎI făcuseră mincinos și el fugise din fața ocării. DUMITRIU, N. 32. ♦ Care nu se ține de cuvînt. Un datornic mincinos. 2. (Despre acte, fapte, atestări, jurăminte etc.) Fals, neadevărat, inexact, strîmb. Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. REBREANU, R. II 92. Lacrimile ce vărsa la genuchii mei mă spăriau; inima îmi spunea că sînt mincinoase. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: (regional) minciunós, -oásă (NEGRUZZI, S. III 179) adj.

MINCINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care spune minciuni; care induce în eroare; amăgitor. 2) Care vădește lipsă de sinceritate; artificial; prefăcut; fals; fățarnic; ipocrit; nesincer. /minciună + suf. ~os

mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui îi place a minți: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. amăgitor: o lume mincinoasă! ║ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.

mincinós și (vechĭ, rar azĭ) mincĭunós, -oásă adj. (d. mincĭună). Care minte, care spune minciunĭ: copil mincinos. Fals, înșelător, bazat pe mincĭunĭ: laude mincinoase, aparență mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos.

mencinos, ~oa a, s vz mincinos

menciunos, ~oa a, s vz mincinos

minciunos, -oa smf, a vz mincinos

minținos, ~oa a vz mincinos

MINCIUNÓS, -OÁSĂ adj. v. mincinos.

MINCIUNÓS, -OÁSĂ adj. v. mincinos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. mincinoásă, pl. mincinoáse

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. sg. mincinoásă, pl. mincinoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCINÓS s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strâmb. (Afirmații ~oase.)

MINCINÓS adj. v. amăgitor, contrafăcut, fals, falsificat, înșelător, neautentic, plăsmuit.

mincinos adj. v. AMĂGITOR. CONTRAFĂCUT. FALS. FALSIFICAT. ÎNȘELĂTOR. NEAUTENTIC. PLĂSMUIT.

MINCINOS s., adj. 1. s. fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai ești, amice!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mincinos
mincinos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mincinos
  • mincinosul
  • mincinosu‑
  • mincinoa
  • mincinoasa
plural
  • mincinoși
  • mincinoșii
  • mincinoase
  • mincinoasele
genitiv-dativ singular
  • mincinos
  • mincinosului
  • mincinoase
  • mincinoasei
plural
  • mincinoși
  • mincinoșilor
  • mincinoase
  • mincinoaselor
vocativ singular
plural
minciunos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunos
  • minciunosul
  • minciunosu‑
  • minciunoa
  • minciunoasa
plural
  • minciunoși
  • minciunoșii
  • minciunoase
  • minciunoasele
genitiv-dativ singular
  • minciunos
  • minciunosului
  • minciunoase
  • minciunoasei
plural
  • minciunoși
  • minciunoșilor
  • minciunoase
  • minciunoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mincinos minciunos

etimologie:

  • Minciună + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09