mincinos, ~oasă [At: COD. VOR. 166/30 / V: (îrg) ~ciun~ (înv) men~, menciunos, (rar) ~nțin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: minciună + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care spune minciuni (1). 3 a (Reg) Lingușitor. 4 a Care exprimă minciuni (1) Si: fals, neadevărat, neîntemeiat, (înv) mințit² (1). 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care falsifică monede. 7 a (Înv; d. dovezi scrise, monede etc.) Falsificat. 8 a (Înv) Care a uzurpat un titlu. 9 a (Fig) Amăgitor. 10 a (Fig) Lipsit de valoare, de importanță. 11 sf (Înv; nob) Minciună (1). 12 sf (Mun) Soi de struguri, negri înainte de a se coace.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. Care minte; înclinat să spună minciuni. (Substantivat) Mincinosul nu e crezut nici cînd spune adevărul. ◊ Expr. A face sau a scoate (pe cineva) mincinos = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) că este mincinos, că a mințit. ÎI făcuseră mincinos și el fugise din fața ocării. DUMITRIU, N. 32. ♦ Care nu se ține de cuvînt. Un datornic mincinos. 2. (Despre acte, fapte, atestări, jurăminte etc.) Fals, neadevărat, inexact, strîmb. Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. REBREANU, R. II 92. Lacrimile ce vărsa la genuchii mei mă spăriau; inima îmi spunea că sînt mincinoase. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: (regional) minciunós, -oásă (NEGRUZZI, S. III 179) adj.

MINCINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care spune minciuni; care induce în eroare; amăgitor. 2) Care vădește lipsă de sinceritate; artificial; prefăcut; fals; fățarnic; ipocrit; nesincer. /minciună + suf. ~os

mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui îi place a minți: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. amăgitor: o lume mincinoasă! ║ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.

mincinós și (vechĭ, rar azĭ) mincĭunós, -oásă adj. (d. mincĭună). Care minte, care spune minciunĭ: copil mincinos. Fals, înșelător, bazat pe mincĭunĭ: laude mincinoase, aparență mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos.

mencinos, ~oasă a, s vz mincinos

menciunos, ~oasă a, s vz mincinos

minciunos, -oasă smf, a vz mincinos

minținos, ~oasă a vz mincinos

mincĭunós, V. mincinos.

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. mincinoásă, pl. mincinoáse

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. sg. mincinoásă, pl. mincinoáse

mincinos

mincinos, -noasă.

MINCINÓS s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strâmb. (Afirmații ~oase.)

MINCINÓS adj. v. amăgitor, contrafăcut, fals, falsificat, înșelător, neautentic, plăsmuit.

mincinos adj. v. AMĂGITOR. CONTRAFĂCUT. FALS. FALSIFICAT. ÎNȘELĂTOR. NEAUTENTIC. PLĂSMUIT.

MINCINOS s., adj. 1. s. fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai ești, amice!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~.)